Eurovisionul are haine noi și colorate în acest an. Este ediția în care se pare că va străluci Estul în port popular, care fluieră voios, o pauză binemeritată de la mesajele progresiste de anii trecuți.
Ucraina va câștiga, cred că este clar. Dincolo de simpatia
uriașă pentru o țară care reușește să participe la spectacol, în ciuda
războiului prin care trece, au o melodie care se potrivește perfect. Are o
parte etnică, foarte veselă, are ritm și culoare, dar și originalitate, prin
secvențele de rap, foarte rare la Eurovizion. Plus că poartă un nume frumos de
fată, Ștefania. Versurile, care vorbesc despre relația specială cu mama și locuința
părinteasca, sunt tare reușite.
Serbia propune un clip ce pare inspirat din filmele românești
recente, protagoniștii mănâncă copane de pui, cu mare poftă. Asta e, n-au
ciorbă, se descurcă și ei cum pot. Acțiunea se petrece în bucătărie, în fața
geamului cu perdea din macramé, cred că mai știți cum é.
Albania a mers pe clișeul din Dracula, dar fără sânge, doar cu Eros. Visul oricărui bărbat, care se visează cavaler, înconjurat brusc de fete cu forme generoase, mai mult dezbrăcate, care sunt gata să îl cotropească într-un castel. El e gata să cedeze, dar atunci vin niște răi și îl închid în pivniță, unde prințesa îi sare în brațe. Final eroic, cam trist, dar glorios. Linie melodică tare ciufulită. Dar fete frumoase, scuzați repetiția. Nu au trecut de semifinală, dar le poate tine locul Ciprul, cu o melodie asemănătoare, tot cu fete vesele și puțin îmbrăcate, dar mai veselă și mai ritmată, cu refren în greacă.
Franța joacă o carte nouă, vine cu o piesă în limba
bretonă, până de curând nerecunoscută de către stat și încă puțin apreciată.
Piesa pune în joc atmosfera celtică misterioasă, plus niște elemente de gitanes
care nu au nici o legătură, pe un fond sonor techno care bubuie, zgârie și
sperie timpanele. Se putea și mai rău, Franța s-a plicitsit să fie țară sponsor
și să iasă pe ultimele locuri. N-aș paria pe un mare succes al ghiveciului
celtic. Kenavo!
România propune un artist cu nume imposibil, WRS. Nu este
acronimul une firme de pază, ci numele de scenă al unui dansator din Buzău,
care a fost remarcat de Smiley. Piesa, cu ritm de discotecă din anii '90, se
numește simplu Llámame. Versurile sunt în engleză, cu accent spaniol,
dar refrenul, de o mare profunzime, este în spaniolă: Hola, mi bebébé/Hola, mi bebébé/ Llámame,
llámame/Llámame, llámame. Cred că se califică și la Nobel.
Moldova vine cu o bijuterie de cântec, pe care l-am fi
putut susține și noi. Este un mesaj unionist superb, cu trenul
București-Chișinău care merge "de acasă până acasă". O piesă
minunată, cu ritm și pricepere instrumentală. Nu îmi dau seama dacă mesajul
lor, care nu are sens pentru publicul nevorbitor de romana, poate fi un
dezavantaj pentru melodie. Este, oricum, un fel festiv de a ieși în lume la
braț, ca o singură țară, așa cum este România, încă împărțită în două. Pe lângă acest cântec, prezența lui Ricky
Martin din Buzău este într-un fel. Nepotrivit. Tare nepotrivit.
Eurovizion cu bine și voie bună. Felicitări Ucraina, succes
Moldova, vamos a la playa România.
Nessun commento:
Posta un commento