Eurovision 2022: Estul contraatacă și câștigă

 Eurovisionul are haine noi și colorate în acest an. Este ediția în care se pare că va străluci Estul în port popular, care fluieră voios, o pauză binemeritată de la mesajele progresiste de anii trecuți.

Ucraina va câștiga, cred că este clar. Dincolo de simpatia uriașă pentru o țară care reușește să participe la spectacol, în ciuda războiului prin care trece, au o melodie care se potrivește perfect. Are o parte etnică, foarte veselă, are ritm și culoare, dar și originalitate, prin secvențele de rap, foarte rare la Eurovizion. Plus că poartă un nume frumos de fată, Ștefania. Versurile, care vorbesc despre relația specială cu mama și locuința părinteasca, sunt tare reușite.

Serbia propune un clip ce pare inspirat din filmele românești recente, protagoniștii mănâncă copane de pui, cu mare poftă. Asta e, n-au ciorbă, se descurcă și ei cum pot. Acțiunea se petrece în bucătărie, în fața geamului cu perdea din macramé, cred că mai știți cum é.

Albania a mers pe clișeul din Dracula, dar fără sânge, doar cu Eros. Visul oricărui bărbat, care se visează cavaler, înconjurat brusc de fete cu forme generoase, mai mult dezbrăcate, care sunt gata să îl cotropească într-un castel. El e gata să cedeze, dar atunci vin niște răi și îl închid în pivniță, unde prințesa îi sare în brațe. Final eroic, cam trist, dar glorios. Linie melodică tare ciufulită. Dar fete frumoase, scuzați repetiția. Nu au trecut de semifinală, dar le poate tine locul Ciprul,  cu o melodie asemănătoare, tot cu fete vesele și puțin îmbrăcate, dar mai veselă și mai ritmată, cu refren în greacă.

Franța joacă o carte nouă, vine cu o piesă în limba bretonă, până de curând nerecunoscută de către stat și încă puțin apreciată. Piesa pune în joc atmosfera celtică misterioasă, plus niște elemente de gitanes care nu au nici o legătură, pe un fond sonor techno care bubuie, zgârie și sperie timpanele. Se putea și mai rău, Franța s-a plicitsit să fie țară sponsor și să iasă pe ultimele locuri. N-aș paria pe un mare succes al ghiveciului celtic. Kenavo!

România propune un artist cu nume imposibil, WRS. Nu este acronimul une firme de pază, ci numele de scenă al unui dansator din Buzău, care a fost remarcat de Smiley. Piesa, cu ritm de discotecă din anii '90, se numește simplu Llámame. Versurile sunt în engleză, cu accent spaniol, dar refrenul, de o mare profunzime, este în spaniolă:  Hola, mi bebébé/Hola, mi bebébé/ Llámame, llámame/Llámame, llámame. Cred că se califică și la Nobel.

Moldova vine cu o bijuterie de cântec, pe care l-am fi putut susține și noi. Este un mesaj unionist superb, cu trenul București-Chișinău care merge "de acasă până acasă". O piesă minunată, cu ritm și pricepere instrumentală. Nu îmi dau seama dacă mesajul lor, care nu are sens pentru publicul nevorbitor de romana, poate fi un dezavantaj pentru melodie. Este, oricum, un fel festiv de a ieși în lume la braț, ca o singură țară, așa cum este România, încă împărțită în două.  Pe lângă acest cântec, prezența lui Ricky Martin din Buzău este într-un fel. Nepotrivit. Tare nepotrivit.

Eurovizion cu bine și voie bună. Felicitări Ucraina, succes Moldova, vamos a la playa România.

 

 

La turneul de tenis de la Roma, pentru a susține România (și Italia!)

Ieri, la Turneul de Roma, ne-am dus cu două steaguri! Am susținut-o pe Sorana Cîrstea în primul meci al serii pe Centrale, împotriva tunisiencei Ons Jabeur, proaspăt învingătoare la Madrid și in formă de zile mari! 

 Jabeur a câștigat după o oră și 16 minute cu 6-0, 7-6 (1). Sorana a demonstrat că reușește sa se concentreze, după ce a pierdut cu 6-0 primul set, a avut nervii tari și e recuperat în forță. Dar greșelile s-au acumulat, iar Ons a fost într-o formă excelentă,  deși la sfârșitul meciului părea obosită și a făcut si ea, destule erori. 

 Publicul de pe arena centrală a susținut-o pe Sorana, cu aplauze și încurajări, mai ales după ce a asistat la revenirea ei superbă, când am început să credem cu toții ca soarta meciului poate fi schimbată. Grupul nostru, de suporteri ai Soranei și ai României, cu steaguri si eșarfe tricolore, a fost remarcat de operatorii tv și am aflat din țară că emoțiile noastre au fost “imortalizate” periodic. 

Din fericire nu a plouat, deși spre sfârșitul meciului s-au adunat nori destul de amenințători, ba chiar am simțit și câteva picături răzlețe. 

 La al doilea meci al serii, tot pe arena centrală, am văzut confruntarea dintre Jannik Sinner, italian originar din Trentino, și spaniolul Pedro Martinez. Minunat a jucat Sinner încă de la început, te uitai la el și nu-ți venea să crezi că poate avea o asemenea forță, fiind destul de subțirel, mai ales comparativ cu adversarul său. 

Nu au lipsit momente in care toți spectatorii au urmărit cu sufletul la gură traiectoria mingii, intr-un schimb prelungit, plin de suspans. Cei doi au dăruit clipe de spectacol! Bineînțeles Sinner a fost susținut cu mare entuziasm de public, cu strigăte, aplauze și încurajări uneori chiar neoportune, pentru ca părea ca i-au distras atenția chiar pe câteva servicii. 

 Roma a devenit pentru câteva zile capitala europeană a tenisului, iar la Foro Italico atmosfera era super, fani ai sportului, de la cei mai mici la cei mai mari si-au petrecut acolo chiar ziua întreagă, între o pauză pe iarbă și o cursă pentru autografe! PS- avem si noi minge cu autograful lui Sinner!! 

 Organizatorii au anunțat că s-a depășit deja recordul de prezente de dinainte de pandemie, cu 34.000 de spectatori in primul tur si peste 14 milioane de euro incasati, depășind deja totalul ediției din 2019!