La începutul primăverii, inimile se scot la soare și se vopsesc, din nou, cu vin alb.
Totul se schimbă, Parisul devine o mare pajiște pentru turme de îndrăgostiți, cu păstori nebunatici. Pământul se transformă în sărutări, nimic altceva nu are căutare. Inimile se înfoaie ca anghinarele, atunci când fetele din métro le aruncă câte un zâmbet șugubăț.
Pentru o floare, un surâs și un jurământ etern care va dura cât parfumul florilor, amanții își lasă rugăciunile în grija Notre-Dame du bon temps.
Astăzi este ziua de naștere a celui care a scris cel mai frumos cântec al primăverii, Jacques Brel.