giovedì 24 aprile 2025

Plecarea și "reîntoarcerea"

 Povești călătoare: Plecarea și „reîntoarcerea" 

Angela Bratsou 

Pentru mine, a traduce este o bucurie și o binecuvântare. Fiecare nouă carte reprezintă o nouă călătorie în culturi. Această bucurie încerc să o împărtășesc cu publicul cititor din limba în care traduc. Din acest proces, la nivel personal, devin un traducător, dar și un om, mai bun, pentru că traduc pentru frumuseţea pe care o găsesc în textele literare, pentru jocul cu idei și de cuvinte, pentru exerciţiul de care am nevoie pentru a transforma totul în lectură, căutare și învăţare. 


Ca traducătoare, mă consider înainte de toate o cititoare profesionistă care are drept scop să redea cât mai exact nu numai sensul celor spuse de autor, ci chiar și cuvintele și cultura care îl face să fie acela care este: sunt, cu alte cuvinte, nu atât o cibliste, cum ar spune Ladmiral, cât o sourcière. Dar, pentru că nu uit nici o secundă că fiecare text are, ca și omul, o muzicalitate proprie, voi urmări cât se poate de atent ca această latură ideală a textelor mele să o redau și în limba lor cea nouă. Acest ultim principiu îl datorez unuia dintre nenumăratele decaloage de sfaturi primite de la un vechi ”prieten al artiștilor și al muzelor”, originar din Sulina, care, din bunătatea inimii sale, m-a convins că aș reuși, poate, atunci când, la un moment dat, mă voi maturiza, să declar că sunt o "traducătoare".” 

Gândul la viața mea de migrant îmi readuce în memoria afectivă șirul miracolelor christice. Pericopa din Evanghelia după Luca (7: 11-16) vorbește despre un caz aparte: o readucere la viață, o înviere. Prima, dintr-un șir de învieri, al cărui număr rămâne neprecizat. Căci, ce altceva, dacă nu o reînviere, este, pentru un om obligat să plece în lume, „reîntoarcerea” la locurile de baștină, regăsirea lor !?

În anii plecării mele definitive din țară această reîntoarcere era destul de grea, dacă nu imposibilă, de unde și sentimentul acut de dezrădăcinare pe care noi, cei ce am trecut prin această experiență, îl mai purtăm încă adânc în suflet. Tămăduiam această rană cu lupta pentru integrare, pentru a deveni cât mai invizibili... Sunt convinsă că epoca și modul de migrare influiențează și reacția fiecărui migrant în parte, în mod diferit: într-un mod violent, brutal, definitiv, au părăsit România în epoca celor 50 de ani de comunism cei ce au îndrăznit să o facă; dar cordonul ombilical a rămas acolo, netăiat, dorul și regretul pierderii suferite, bine îngropat sub un zâmbet melancolic. Cei plecați ulterior, când România nu era încă membră a Uniunii Europene, au plecat tot fără voia lor, mânați de nevoia de a-și sprijini familiile, lucru pe care nu îl puteau face rămânând în siguranța căminului propriu. Și, din câte știu, au făcut-o trecând prin multe primejdii, întâi pe drumul parcurs de cele mai multe ori pe jos, și ulterior, odată ajunși la destinație, urmăriți de poliție, de interlopi, uneori chiar de cei din propria nație. Și acești migranți vor tânji necontenit după patria mamă, dar nu vor dori integrarea, ei vor vrea să se reîntoarcă acasă în momentul atingerii scopului propus. Există, în fine, valul ultim de migrări ale românilor: cei plecați provizoriu inițial, pentru a studia, sau a câștiga ceva bani pentru familie. Provizorat prelungit și tot prelungit de cei mai mulți, pentru a nu fi numit plecare definitivă. Această autoiluzie de provizorat i-a apărat de suferința dezrădăcinării, dar nici nu le-a dat motivația integrării în mediul nou. Ei sunt cei care trăiesc, de regulă, în grupuri compacte, păstrându-și obiceiurile de acasă care le convin, dar și, pe măsură ce trec anii, adoptând obiceiuri noi, tot după bunul plac, nu pentru integrare.

A-ți povesti viața este un act pe care eu îl fac acum cu seninătate și cu mare interes pentru spectacolul lumii. Mă interesează tot ce se petrece în jur dar știu că lucrurile vor continua să existe și după mine. Întotdeauna am socotit viața ca pe o călătorie și un rezultat al întâlnirilor cu diverși oameni, dar și al propriilor hotărâri luate în legătură cu aceștia. Unii (foarte puțini) vor rămâne o componentă permanentă a vieții mele; alții (cei mai mulți), au plecat din viața mea, dar întâlnirea cu fiecare dintre ei desigur că m-a marcat. Mai ales aceștia din urmă mi-au dat motivația necesară pentru autodepășire, pentru că ai nevoie de limite ca să te poți desăvârși. Suntem, deci, un puzzle de oameni și fapte, de istorii adevărate și de răstălmăciri. Știu, "istoria o fac învingătorii", dar uneori, peste timp, adevărul tot apare la suprafață. Avem datoria morală de a spune adevărul de cât mai multe ori se poate. Nu pentru noi, ci pentru cei ce vor veni și cărora multe din cele ce noi facem și spunem li se vor părea de neexplicat... Încerc să fiu corectă, ceea ce nu este comod, nu creează prietenii, dar, până la urmă nu asta contează ci fărâma de adevăr lăsată în urmă. Într-un volum colectiv de studii sociologice despre vestita diaspora, mi-am dat obolul și eu, cu partea mea de adevăr.

„Nu mai aveți ce căuta în România!” Aceste cuvinte stropșite pe nerăsuflate, neprovocate și pe neașteptate, odată cu înapoierea pașapoartelor, mi s-au înfipt în creier și, deși era luna lui cuptor, am simțit cum intră în mine o iarnă lungă de câțiva ani. Chipul celui care mi le-a aruncat în față nu există în amintirea mea, sistemul de autoapărare mi l-a șters, pentru ca să nu îi dau mai multă importanță decât merită. Nu știu de ce omul acela –nici nu știu dacă era polițist de frontieră, grănicer pe atunci, vameș sau alt funcționar– a simțit nevoia unei răutăți gratuite, după ce timp de mai multe ore ne scoseseră tot, absolut tot, din mașină, desfăcuseră portbagajul și noi, doi tineri triști și un copil, așteptam în plin soare și în picioare, ca ei să termine. Eram copleșiți de despărțirea de părinți, bunici și prieteni, o tristețe adânc îngropată în suflet, pentru a nu-i arăta și celuilalt suferința. Pentru a da celorlalți curaj.

Cum spuneam, eu aveam sufletul îmbrăcat într-o iarnă, ca într-o hibernare. Asta însă –nu o știam pe atunci–, era o perioadă de germinare, de renaștere. O perioadă de iertare, de vindecare a rănilor și de creare de noi amintiri. Dar tot am avut puterea să reacționez din instinct: „Ba, vom reveni curând! Cât de curând va fi posibil!”...

Plecam legal, prin repatrierea soțului. Plecam împotriva dorinței proprii, dar conștientă că așa este corect față de el și de copil. În ciuda patriotismului meu, trebuia să le dau o șansă să trăiască normal. Începuseră lipsurile mari, frigul, cenușiul absolut. Fuseserăm educați amândoi, dar și copilul nostru, să fim cinstiți, să nu luăm ce nu este al nostru, în ciuda a ceea ce vedeam în jurul nostru. Ca atare, supraviețuiam de la o zi cu alta cu salariile noastre miniscule și cu ceea ce aduceam din vacanțele petrecute în Grecia. Dar era greu și știam că nu mai puteam să o ținem așa. 

O etapă a vieții mele a fost, deci, stabilirea în Grecia în anii de dinaintea căderii regimului lui Ceaușescu: o foarte grea și forțată rupere de rădăcinile de acasă, pentru că a fost ceva impus și dureros. Țara pe care am părăsit-o și care era și mai este încă prezentă în fiecare clipă în mintea mea, a devenit o obsesie, iar existența mea – una dublă, trăind în paralel în două țări. Tot ce puteam face era să revin de câte ori era posibil în țara originilor mele, pentru a căpăta puteri. M-am sacrificat atunci pentru binele alor mei, știind că eu voi pierde cel mai mult, dacă nu chiar sinele propriu. Privind acum retrospectiv, știu că a meritat: doar dintr-o durere atât de mare și de la distanță, am putut păstra nealterată în suflet dragostea pentru patria mea. Am plecat, deci, dintr-un Ploiești cenușiu, dar anii care au urmat i-au înfrumusețat și colorat atractiv și bogat amintirea.

Șocul instalării într-un spațiu cultural diferit a fost cumva atenuat de faptul că, pur și simplu, am făcut în realitate o mutare dintr-un oraș în altul, e drept, la mare depărtare între ele, cu aproape tot ceea ce aveam și ce ne era familiar. În scurt timp ne-am dat seama și singuri că unele dintre bunurile noastre aduse cu atâtea sacrificii erau necorespunzătoare, așa că trebuiau înlocuite. Treptat, destul de repede, doar cărțile, albumele de fotografii și unele obiecte de artă au mai rămas să ne aducă aminte de trecut. Restul au fost duse la țară, sau au fost dăruite unor prieteni, ori unor cunoscuți.

Diplomele de studii românești, atestările noastre profesionale, aduse cu mare grijă și speranță într-o lume necunoscută, au jucat, cred, un rol special. Au fost o dovadă a capacității, recunoscută destul de ușor, dar și un sprijin moral în calea nedreptăților vieții și unul practic în integrarea în societatea greacă.

Obiectele, în general, le socotesc niște unelte necesare, dar nu de neînlocuit. Nu cred să existe, cel puțin nu-mi amintesc, de un obiect pierdut pe care să-l regret așa cum regret oamenii plecați din diverse motive din viața mea. Am dăruit, chiar obiecte prețioase, dar tot nu regret. Chiar și cărțile dragi − împrumutate și neînapoiate − nu sunt un regret prea mare: o carte necitită, rămasă neatinsă într-o bibliotecă, parcă nici nu există. Și dacă aceste cărți sunt, ca și mine, niște călătoare, sigur au făcut picioare și de la noul proprietar, pentru a se lăsa citite... ( Dacia Literară- 2016)

Dorul se putea umple constructiv doar prin implicare, sau cel puțin așa am considerat eu. Ca atare am fost mereu alături de asociațiile românești apărute în Grecia și am oferit întotdeauna ajutorul solicitat de acestea; atât cât am știut și putut eu și cu multă dragoste și respect.

Am o experiență practică în domeniul traducerilor de peste 30 de ani, dar prima carte tradusă și semnată cu numele meu a apărut abia în 2010. Am să spun și că munca în traduceri a început dintr-o nevoie personală și devenită apoi o plăcere.

Nu sunt absolvent de filologie, a fost o surpriză –începând cu profesorii mei– că nu am urmat acest drum. Pe vremurile acelea, dar și la vârsta mea de atunci, plină de incertitudini, alegerea drumului profesional era hotărâtă mai mult de alții. Uneori, cu rezultate foarte bune, alteori nu. În cazul meu, acum, retrospectiv privind, pot spune că deși studiile făcute erau cu mult departe de ceea ce visam eu personal, ele au fost totuși cele care mi-au dat ca finanțist, „pâinea cea de toate zilele” și liniștea necesară pentru a face în paralel și fără limitări economice, ceea ce doream: să traduc.

În decursul îndelungatei mele activități de intermediar cultural atestat, am tradus și scenarii pentru filme și teatru, am tradus și subtitrat filme, dar și albume de artă, lucrări de istoria artei, arhitectură bisericească, iconografie, programe de expoziții (de pictură, de carte, etc). Dar am tradus și acte, bilanțuri contabile (foarte bine plătite!), ba am făcut și interpretariat. Toate aceste activități sunt doar complementare celei de traducător literar, cer alte abilități (deși, da, experiența lor ajută un traducător literar). De aceea le și amintesc separat în CVul meu profesional. 

Deci, eu sunt un traducător literar practician și bazele teoretice le-am căpătat prin studii făcute ulterior (inclusiv urmărind cursuri ale fundației Petru Hari a Academiei din Atena, ateliere pentru traducători literari cum ar fi minunatul FILIT, cursuri la Institutul Eleno-American din Atena, de unde am și luat cu titlul de excelență Certificatul de cunoaștere a limbii elene, dat de Ministerul Elen al Învățământului, etc).

Inițial, lipsa „diplomei de filolog” și eventual a unui titlu academic aferent, mi-au creat multă nesiguranță. Timpul, studiul personal și munca mi-au dovedit că singurul lucru care trebuia să mă preocupe, era calitatea traducerilor mele, care îmi dau, sau nu, certificarea. Ca să spun adevărul, nu mă prea recomand traducător literar, ci drept un cititor profesionist. Ce vreau să spun cu asta? Că, pentru a căpăta un vocabular bogat, diversificat și plastic în ambele limbi, am citit biblioteci întregi, desigur tot în ambele limbi.

Referindu-mă la mine personal, pot spune că venirea în Grecia nu a fost una ușoară, așa cum probabil că dă de înțeles zâmbetul meu aproape permanent. Dar am învățat să mă bucur de ceea ce fac și să privesc cu speranță în viitor, iar în trecut cu recunoștință. Viața mi-a dat ocazia să aleg și am ales munca cinstită și intensă, dar să și dăruiesc celor din jur câtă bucurie pot eu.

Spun asta pentru că rămasă acasă probabil, aș fi fost un economist foarte bun și un cititor și mai bun. Venind în Grecia, ca migrant, a trebuit să mă ocup și de traduceri, în primul rând pentru mine însămi. Viața a venit apoi iar cu niște oferte, pe care nu le-am pierdut, cu traduceri și interpretariat într-un domeniu inițial legat de istoria artei și de arta bisericească. Treptat, aria traducerilor făcute s-a mărit, prin mijlocirea colaborării intense cu un birou mare de traduceri al cărui colaborator permanent am devenit. Făceam aceste traduceri noaptea, din pură plăcere a luptei și jocului cu cuvintele și cu sensurile; oficial, profesia mea continua să fie legată de finanțe, contabilitate și asigurări. Și, binenînțeles, continuam să citesc enorm, în toate limbile cunoscute. Nici o clipă nu m-am gândit că va veni un moment când voi semna cu propriul nume o traducere literară: îmi lipsea curajul. Caracteristic mie, am devenit foarte curajoasă pentru a ajuta pe alții și așa a venit prima semnătură proprie pe o carte tradusă. Iar de atunci, nimic nu a mai putut să mă mai oprească... Pentru că, de fapt, tot pentru alții fac ceea ce fac, creez punți între două culturi așa zis de nișă, dar care pentru mine sunt cele mai mari limbi din lume.

Mă consider binecuvântată și un om devenit mai bogat: am prieteni în ambele țări, o țară de origine și una de adopție și, la fel, două culturi foarte bogate.

La început mi-au lipsit prietenii mei români; până mi-am făcut prieteni noi, greci. Drumurile dese în țară, internetul și poșta ne țin însă în legătură cu cei vechi, așa că sigur am câștigat până la urmă, nu am pierdut de loc. Desigur, teoretic, îmi lipseau mititeii, borșul, smântâna, laptele bătut, cozonacul, cărțile noi. De ce teoretic? Pentru că am făcut călătorii foarte dese în țară, de turism sau de lucru, din care mă întorceam cu poftele împlinite și cu geamantane întregi burdușite cu cărți. A venit rapid și epoca dirijată de farfuriile de satelit, email, skype și facebook - deci suntem la curent cu tot ce se întâmplă în țară - iar eu descopăr că deși acum în Atena există magazine cu produse românești, prefer să le consum la sursă. Ce îmi lipsește? Ceea ce a lipsit și va lipsi întotdeauna unui expatriat: când sunt în Atena îmi lipsește acasa din România și când sunt acolo, nu știu de ce, mi-e tare dor de acasa din Atena...

Vreau să spun că acum, după atâția ani, aparțin ambelor lumi. Mobilitatea aceasta a mea, apartenența culturală multiplă, este ilustrată cel mai bine de bibliotecile mele, în care foarte pașnic și armonios își împart rafturile cărți în mai multe limbi. Le răsfoim cu egală plăcere și ne ajută încă să estompăm doruri nelămurite. Și albumele de fotografii își au rolul lor: împăciuitori stau alături de înaintași greci vajnici și mustăcioși și de frumuseți elene, ochii albaștri și pletele blonde ale neamului meu... (Dacia Literară- 2016)

Ce am vrut să spun în toate cele de mai sus? Că, oricâte greutăți aș fi întâmpinat, pentru mine faptul că sunt un expad în Grecia a fost și este până la urmă, un lucru bun. Și că, de fapt, nu am plecat niciodată definitiv din țara mea. Am cărat mereu cu mine, în mine, România.

Angela Bratsou este traducătoare literară de prestigiu, cu o activitate recunoscută atât în România, cât și în Grecia. Absolventă a Facultății de Finanțe-Contabilitate din cadrul ASE București, cu diplomă recunoscută oficial în Grecia de către DIKATSA, și certificată în cunoașterea limbii neoelene la nivel de excelență, S-a remarcat prin contribuții valoroase în promovarea culturii grecești și românești. Este membră activă a unor importante organizații literare din ambele țări, precum Uniunea Scriitorilor din România – Filiala de Traduceri Literare (FITRALIT), Societatea Elenă a Traducătorilor Literari, ARTLIT, PEN Greece și Eurodram. Traducerile sale din Nikos Themelis și Mateiu Caragiale au fost distinse cu premii prestigioase, printre care Premiul Special FITRALIT pentru întreaga activitate (2024) și Premiul Festivalului Internațional de Poezie din Patras pentru promovarea culturii elene. De-a lungul carierei, a beneficiat de granturi importante de la Institutul Cultural Român, Fundația Elenă pentru Cultură și programul FILIT-Iași. Angela Bratsou este, de asemenea, mediator intercultural și colaboratoare permanentă a biroului de traduceri Euresis.

--------------------------------------------------------------------------

Acest text face parte din volumul IV, în curs de aparitie, al antologiei „Povești călătoare, scrise de români din lumea largă”, coordonată de Ciprian Apetrei. Primele trei volume au apărut la Editura „Minela”, din București, în 2021, 2022, 2023 și au adunat 122 de povești din 30 de țări, de pe patru continente.


martedì 15 aprile 2025

Interviu cu Silviu Predoiu, candidat la Prezidențiale despre: diaspora, rapoartele serviciilor cu privire la alegeri, sistemul, România în NATO și UE

Cu prilejul Alegerilor Prezidențiale 2025, Rozoom Press are o inițiativă unică în diaspora: aceea de a prezenta alegătorilor din străinătate candidații la Președinția României. I-am invitat pe toți cei 11 candidați să se prezinte în fața publicului Rozoom Press.  Primul care a răspuns invitației noastre este domnul Silviu Predoiu. Interviul a fost realizat de Miruna Cajvaneanu.

Mai jos transcrierea interviului, pe care îl puteți urmări integral pe Facebook și Youtube. 


Domnul Predoiu candidează pentru a doua oară, după ce a participat și la alegerile din noiembrie 2024. Bine ați venit pe Rozoom Press!

Bine v-am găsit. Salut toți cei care vă urmăresc și vă mulțumesc pentru invitație.

Vă mulțumim și noi. Am trimis tuturor candidaților același format de interviu: o prezentare de 3 minute, viziunea pentru România în 5 minute, întrebări din partea moderatorului și întrebări culese de la românii din diaspora. Durata totală este de aproximativ 30 de minute.  


Așadar, domnule Predoiu, vă invităm să vă faceți o autoprezentare pentru publicul nostru din diaspora.  

Am 66 de ani. Sunt absolvent al Universității București, Facultatea de Geologie-Geografie, secția Geologie, promoția 1984. Am lucrat ca geolog, atât la subteran cât și la suprafață. Ulterior, am intrat în Serviciul de Informații Externe, unde am avut o carieră de 30 de ani. Am trecut în rezervă în 2018, la vârsta de 60 de ani, conform prevederilor legale.

După trecerea în rezervă, mi-am redobândit drepturile fundamentale, suspendate în perioada în care am fost militar activ: dreptul la liberă exprimare, dreptul la liberă circulație, dreptul la asociere. Am profitat din plin de ele: m-am implicat civic și politic. Am înființat un ONG numit "România, implică-te", care promova implicarea cetățenilor în viața politică. Ulterior, am fondat Partidul Liga Acțiunii Naționale, din partea căruia candidez la Președinție.

Sunt soț, tată și bunic. Cam atât despre mine, dar sunt deschis oricăror întrebări.

 Aș vrea să trecem acum la viziunea dumneavoastră pentru România.  La alegerile precedente, diaspora a votat în număr tot mai mare, ajungând la aproape 1 milion de alegători. Dumneavoastră ați obținut în străinătate 922 de voturi, un procent de 0,12%.  Acum ați adunat din nou semnături. Cu ce ofertă vă prezentați în fața alegătorilor? Ce veți face dacă veți ajunge la Cotroceni? Și care sunt punctele din program care se referă la diaspora? De asemenea, care a fost legătura dumneavoastră cu românii din afara granițelor?

Așa cum ați spus, din cele aproximativ 12.000 de voturi pe care le-am primit, 900 au venit din diaspora – aproape 9%. Mă bucură acest lucru. Când candidezi la cea mai înaltă funcție în stat, ești obligat să vii cu o viziune, să propui o proiecție de viitor. România este acum pe locul 6 în Europa ca populație și pe locul 8 ca suprafață. Însă la ceilalți indicatori – educație, sănătate, economie, cercetare – suntem pe ultimele locuri.  

M-am săturat de această realitate. Nu pentru o astfel de Românie am renunțat timp de 30 de ani la drepturile mele fundamentale. Vreau altceva. Sunt convins că mulți români din diaspora au plecat din aceleași motive.  

Propun o viziune pe 10 ani: o Românie în top 10 al Uniunii Europene la majoritatea indicatorilor de dezvoltare.  Pentru a ajunge acolo, trebuie să devenim mai întâi un lider regional în Balcani, în primii 5 ani. România este cea mai mare și populată țară din această regiune, dar nu este percepută ca lider, pentru că este condusă de oameni mici. Viziunea mea este: în 5 ani, România lider regional; în 10 ani, România în top 10 european.

Unde se situează diaspora în această viziune?

Diaspora este parte din poporul român. Vorbim despre cetățeni români cu nevoi și preocupări specifice. Nu este o altă categorie, sunt români ca toți ceilalți.

Am văzut în discursurile altor candidați promisiuni precum subvenții speciale pentru repatriere sau facilități rapide pentru întoarcerea în țară. Acestea sunt promisiuni false. România nu are capacitatea de a oferi 10.000, 20.000 sau 25.000 de euro fiecărui român ca să se întoarcă. Problema noastră nu este cum să-i ademenim să revină, ci cum să construim o țară în care românii să-și dorească singuri să revină.  

Propun să muncim împreună, să creăm o Românie în care să vrei să trăiești. Asta este soluția.

Mi-a atras atenția faptul că ați spus că v-ați pus în balanță viața în ultimii ani, îmi imaginez, prin serviciul pe care l-ați făcut. "Serviciul în servicii", dacă aș putea spune așa. La ce episoade vă referiți?

Activitatea de ofițeri de informații externe este extrem de complexă, dificilă și nimeni nu-ți garantează securitatea. Și, în principiu, nu te gândești la securitatea ta, ci te gândești la îndeplinirea misiunilor. Iar misiunea ta fundamentală este să obții informații secrete sau confidențiale, utile decidenților. Tu oferi informația, ei acționează sau nu — asta este opțiunea lor.

Știți care este problema, doamnă, cu informațiile secrete și confidențiale utile decidenților? Problema este că sunt păzite, că nu se găsesc la liber pe nicăieri și că trebuiesc obținute pentru a le furniza decidenților. Acest proces este unul extrem de complicat, în care îți poți risca viața, libertatea, multe alte lucruri. Trebuie să faci nenumărate sacrificii ca să îți îndeplinești aceste misiuni.

 Deci, revenind la întrebare: dumneavoastră v-ați simțit că ați avut viața în pericol în mai mult de o ocazie? Și a fost în România sau în străinătate?

Mai ales când lucrezi pe spații îndepărtate, în care reglementările, convenția de la Viena și alte asemenea norme sunt mai puțin relevante, întotdeauna lucrurile sunt foarte complicate.

Am înțeles. Mulțumesc pentru răspuns. Legat de activitatea serviciilor — la ultimele alegeri s-a văzut că aceste documente și aceste informații despre care dumneavoastră spuneți sunt câteodată ținute sub secret de stat și câteodată ies la iveală. Cum considerați și cum vă poziționați legat de rapoartele care au ieșit între cele două tururi de scrutin, care au dus la anularea turului doi?

Eu n-am regăsit în rapoartele serviciilor care au fost desecretizate — că la acelea ne referim — nu, n-am regăsit elemente care să stea la baza anulării alegerilor. Serviciile n-au fost solicitate să-și spună opinia despre cum au decurs alegerile, pentru că serviciile nu au competențe pe linia monitorizării procesului electoral. 

Serviciile au fost solicitate să se pronunțe dacă a existat o interferență străină în procesul electoral — o interferență de natură să influențeze rezultatul final. Iar ceea ce am văzut eu și ceea ce am găsit toți în rapoarte, și le putem relua oricând, este că niciun serviciu n-a spus: „a existat interferența unui actor extern la cote de natură a influența rezultatul final al alegerilor.”

Ceea ce am văzut și ceea ce am și regăsit în decizia Curții Constituționale a fost o trimitere la trei elemente:

1. lipsa de egalitate de șanse între candidați,

2. încălcarea legislației privind finanțarea campaniei electorale și

3. influențarea votului alegătorilor.

Nicăieri nu s-a făcut vreo trimitere la elemente privind interferența unui actor străin în alegerile din România.

Prin urmare, urmând firul a ceea ce ați spus, concluzia e că alegerile — turul doi — trebuiau anulate sau nu?

Din punctul meu de vedere, alegerile,  turul unu al alegerilor trebuia anulat. Dar nu dând vina pe un candidat, așa cum s-a generat impresia. Alegerile au fost anulate pentru că cei care le-au organizat și-au bătut joc de ele, de la un cap la celălalt.

De la momentul în care au început să se joace cu decalarea, cu comasarea, cu devansarea alegerilor, cu redevansarea devansării și toate aceste elemente, de la momentul în care au început să se joace cerând votanților proprii să voteze cu altcineva, astfel încât să-și facă jocurile pentru intrarea în turul doi cu ce contracandidat doreau ei. De la momentul în care au hotărât să scoată din cursă un candidat — pe doamna Șoșoacă — astfel încât să se asigure că vor intra în cursă cu un anumit candidat, deci toate aceste jocuri mi se pare că sunt absolut injustificate. Și nu în ultimul rând, și încălcarea legislației financiare.

Pe mine mă interesează foarte puțin cum își finanțează, eu nu știu de unde are banii. Mă interesează foarte puțin cu câți bani vine fiecare candidat. Eu nu știu, de unde are banii? Pentru că atunci când primești bani de la cineva, îți generezi și obligații.

Faptul că am avut candidați care au spus: „am avut cheltuieli zero” și de fapt au fost cheltuieli foarte ridicate, mă face să mă întreb cine a finanțat campania lor. Și acuma, în această tură de campanii, vedem — sunt candidați care spun: „Domnule, eu am bani. Nu pot să vă spun.”

Apropo de bani — care sunt finanțările campaniei dumneavoastră și cum îi folosiți pe acești bani?

Campania mea, din punct de vedere financiar, este mai mult decât decentă. Banii pe care îi folosesc sunt 80000 de RON, ceea ce înseamnă mai puțin, undeva pe la 16.000 €, probabil. Bani care provin exclusiv din cotizațiile și contribuțiile membrilor partidului pe care îl reprezint în alegeri.

Mulțumesc pentru precizări. Partidul dumneavoastră, ce fel de partid este, care este baza? Cum ați putea să descrieți alegătorul dumneavoastră mediu, membrul de partid?

Membrii partidului Liga Acțiunii Naționale provin din toate categoriile. Ce îi unește este faptul că s-au săturat de ceea ce văd de jur împrejur și s-au săturat să stea și să constate.  

Sunt oameni care au realizat că nu e corect să spui „pe mine nu mă interesează politica”, că nu e suficient doar să te duci la vot și să dai vot de sancționare cuiva, că nu e suficient să te duci o dată pe an la un miting și să stabilești un record de număr de telefoane aprinse la un protest.  

Că trebuie să te implici zi de zi.  Și avem oameni, avem filiale. De fapt avem în Neamț, în Iași, în Vaslui, în Brăila, în București, în Craiova, în Filiași și avem grupuri de inițiativă în foarte multe alte județe și localități.   Sunt oameni din toate categoriile și de vârstă, și ca profesii și pregătire. Avem în jur de 1000 și ceva de membri — 1200 de membri în acest moment.  

Una din atribuțiile președintelui este legată de reprezentarea României în instituții, în organizații internaționale și în spațiul public.  S-a vorbit exact despre poziționarea României în raport cu două organizații fundamentale: Uniunea Europeană și NATO. Care este părerea dumneavoastră?

Constituția prevede explicit că președintele României este reprezentantul statului român, deci președintele României reprezintă statul român atât în interacțiunea cu organizații internaționale, cât și în interacțiunea în plan intern.  Când vorbim despre relația României — cum ați spus dumneavoastră — cu NATO și cu UE: în primul rând, când vorbim despre interacțiunea cu UE, e foarte ciudat. Foarte multă lume întreabă: „Cum vedeți relația cu UE?”. Nu e vorba de o relație. Noi suntem UE. România este Uniunea Europeană. Nu poți să ai o relație cu tine însuți.  Noi suntem Uniunea Europeană. România în aceeași măsură în care Germania este Uniunea Europeană, în care Franța este Uniunea Europeană, în care Grecia, Italia, și așa mai departe.  Deci suntem "Uniunea Europeană".  

Problema noastră este că, atunci când mergem la Uniunea Europeană, când mergem la Bruxelles, la sediul Uniunii Europene, la diferitele formate — noi mergem să dăm din cap. De niște ani buni de zile, noi mergem să aprobăm și să fim aplaudați pentru că aprobăm tot ceea ce se propune. Noi nu mergem să promovăm poziții.  De aceea România nu contează.  De aceea România este irelevantă.  De aceea România n-a fost invitată la Paris la prima întâlnire de după declanșarea consultărilor ruso-americane.  

A trebuit să mergem în prelungiri pentru că nu avem o poziție. Pentru că noi ne-am făcut un exercițiu din a ne alinia.  Eu nu spun să fim „Gigi Contra”, cum se spune. Nu spun să votăm împotrivă.  Dar haideți să ne definim interesele, și apoi să le promovăm.  

Degeaba vii în țară și spui: „S-a hotărât renunțarea la încălzirea cu lemne începând cu 2030 sau 2035. Bruxelles a hotărât.”  Pe mine nu mă interesează ce-a hotărât Bruxelles.  Eu vreau să știu ce ai votat tu acolo.Pentru că dacă spui că „s-a hotărât”, înseamnă că ai ridicat și tu mâna la vot pentru.  

Și atunci degeaba vii în țară și faci pe dizidentul, dacă acolo n-ai spus nimic, dacă acolo nu ai explicat că România, spre exemplu, nu poate să renunțe deocamdată, nu e pregătită să renunțe, în anumite zone rurale, la încălzirea cu lemne.  Sau mai știu eu… la orice alte elemente.  

Deci dumneavoastră susțineți că ar trebui cumva reformat, prin impulsul unui președinte, acest sistem? Care e format, cred, din funcționari?  Care ar fi cele trei lucruri care ar putea schimba poziționarea noastră la nivelul instituțiilor europene? Cum ar putea un președinte să o facă?

România funcționează pe sistemul: hai să supraviețuim până la alegeri.  De aceea nu avem viziuni — ce spuneam la începutul dialogului nostru. De aceea nu ne construim viziuni.  Pentru că pe noi ne interesează să supraviețuim până la următoarea tură de alegeri și să mai luăm voturi o dată, ca să ne vedem de interese — de cele mai multe ori personale.  Dacă tu stabilești niște obiective mari, ample și începi să ai cuvinte…  Politica externă — că vorbeam despre politica externă acum, da? — politica externă nu există în afara politicii interne.  Politica externă are sens ca mijloc de promovare a intereselor interne.  

Noi am intrat în NATO nu doar pentru că „hai să intrăm și noi în NATO”, ci ca să asigurăm securitatea cetățeanului român.   Am intrat în UE nu pentru că „haideți să intrăm și în UE”, am intrat pentru beneficii economice care să sporească bunăstarea românului.  Haideți să ne stabilim ce obiective avem în continuare pentru români.  Haideți să dezvoltăm infrastructura, haideți să dezvoltăm cultura, hai să ne apărăm identitatea națională.  Haideți să dezvoltăm cercetarea românească, să schimbăm educația.  Și dacă știi ce vrei să faci, începi să lucrezi în exterior.  

Mă întrebați prin ce mecanisme. Primul mecanism, doamnă, îl reprezintă — ca să fim serioși — exemplul personal. Totul pleacă de sus.  Un președinte inexistent, cum a fost precedentul, care este navetist și care săptămână de săptămână așteaptă weekendul să meargă la el acasă, nu va fi niciodată un model de conduită pentru aparatul public.  Un președinte activ, implicat, hotărât, care are o proiecție explicită și asumată ca o obligație, va fi cu totul altceva și va atrage după el.  

Un președinte care, așa cum știm, are niște competențe relativ limitate, dar acestea sunt foarte clare — dacă el și le folosește competent și numește, așa cum vă spuneam, oameni competenți acolo unde el are datoria să numească pe cineva — începând cu aparatul propriu, cu consilierii. Atunci când numești oameni pricepuți, lucrurile încep să se așeze.

Foarte mulți candidați, și în dezbaterile la televizor, și în interviuri, vorbesc despre lupta lor cu „sistemul”.  Există un sistem? Există o luptă între servicii, chiar cum am citit în diferite ocazii, inclusiv în pozițiile acestor contracandidați ai dumneavoastră?

Doamnă, în primul rând, eu mi-aș dori ca atunci când întâlniți pe cineva care spune „sistemul” sau „celălalt e candidatul sistemului” – știți că de obicei se folosește cu o conotație negativă, absolut – aș vrea ca cei care moderează discuții să-l întrebe imediat: „Vă rog să definiți sistemul.”Exact acest lucru vă întreb pe dumneavoastră: ați înțeles cumva la ce „sistem” se referă?  

Pentru că eu sunt convins că fiecare se referă la cu totul altceva. Și noi încercăm, fiecare dintre noi, să interiorizăm termenul și ni-l traducem singuri. Hai să-i lăsăm pe cei care îl folosesc să ne explice ce înțeleg ei prin „sistem”.   Unii o să vorbească despre sistemul nepotismului, incompetenței, alții o să vorbească despre sistemul corupt, mafiot, alții o să vorbească despre un sistem... haideți să vedem ce înțelege fiecare. Pentru că s-ar putea să constatăm că fiecare are altă percepție.

Serviciile au un rol? Sunt împărțite cumva în acest – între ghilimele – „sistem”? Susțin fiecare un candidat, așa cum s-a vehiculat în spațiul public?

Nu. Este o opțiune a candidaților de a-și compromite onoarea și demnitatea intrând în tot felul de combinații. Eu nu recunosc aceste sisteme. Sistemele sunt generate de oameni. Oamenii slabi generează sisteme puternice care îi domină. Pentru că cineva trebuie să conducă. O persoană echilibrată va avea un sistem echilibrat. Eu vorbesc despre sistemul instituțional, sistemul statului, sistemul instituțiilor statului. Pe mine alte sisteme nu mă interesează, decât cele legale, care trebuie să funcționeze coerent, clar, pe reguli legale, pentru toată lumea.

Acesta este singurul sistem despre care vorbesc.  În rest, toate celelalte există pentru că politicienii aleși sunt foarte slabi. Un politician puternic nu permite alte sisteme decât sistemul instituțional.

Și cei care trăiesc în străinătate văd poate mult mai bine decât aici, în țară, cum funcționează instituțiile și cât de coerent este sistemul instituțiilor, și cât de ușor primesc răspuns. Asta înseamnă sistem. Acesta e singurul sistem sănătos: sistemul instituțiilor. Restul... „sistemul serviciilor”? Să ne explice cineva ce înseamnă „sistemul serviciilor”, ca să nu ne încurcăm.  

Când vorbești de „sistemul serviciilor”, vorbim despre servicii așa, plecând de la poștaș și până la director? Ce înseamnă? Cum înseamnă? Ce selecție este?

Să știți, altfel ne jucăm cu vorbele și intrăm într-o teorie a conspirației care, de fapt, reprezintă doar o scuză ca politicienii să nu-și îndeplinească promisiunile.  În loc să spună: „Domnule, am făcut promisiuni stupide, n-aveau nicio logică, n-aveau nicio bază, erau ilegale”, ei vin și spun:   „Eu voiam să-mi țin promisiunea, chiar am vrut să vă ofer fiecăruia câte 25.000 €, dar nu m-a lăsat "sistemul"."  

O întrebare pe care aș vrea să v-o pun și pe care o voi pune tuturor celorlalți invitați: Dacă nu vă veți califica în turul doi, pe cine ați susține?  Și după aceea vă invit să trimiteți un mesaj de încheiere către toți cei care se uită la emisiunile noastre Rozoom.  

E mult mai greu decât pare, aparent, provocarea dumneavoastră.  Pe cine ați susține în turul doi?  

Nu există răspuns perfect. Eu nu văd un răspuns perfect. Dar, uitându-mă la profilul candidaților, la atributele funcției de președinte, aș fi tentat să spun că, din oferta actuală – în afară de mine, cu scuzele de rigoare – cel mai apropiat ar putea să fie domnul Crin Antonescu. Și atunci m-aș îndrepta către domnia sa.  

În speranța că cei 10 ani cât a stat departe de țară l-au ajutat să-și mai tempereze anumite porniri, să înțeleagă mai bine cum funcționează lucrurile "afară" și să fie mai determinat în a le aduce în țară.  

Și un mesaj de final, nu doar către alegătorii din țară, ci și către românii din diaspora, din străinătate.  

Da. Știți, în satul meu, deci am foarte multe rude care trăiesc în străinătate, ca aproape toți românii – veri primari, veri secundari, nepoți – care trăiesc în străinătate și nu de ieri, ci de foarte multă vreme. Trăiesc, muncesc, au copii, au făcut copii acolo, sunt copiii acum la școală. Pe unii nu i-am văzut niciodată.  

Ce-mi doresc pentru ei și pentru toți românii care sunt "afară"? Îmi doresc ca, împreună, ajutându-ne, să construim o țară în care – dacă vor să se întoarcă – să se întoarcă, dacă vor să vină doar în vizită – să vină în vizită, dar să vină ca la ei acasă și să nu mai existe diferențe.  

Îmi doresc ca împreună – deci împreună – să rezolvăm problema educației, să rezolvăm problemele legate de sistemul de sănătate, să nu ne mai simțim obligați să băgăm mâna în buzunar de câte ori intrăm în cabinet și să ne fie teamă că, dacă nu găsim nimic, n-o să fim asistați.  

Să găsim o formulă în care să ajutăm toți copiii – și copiii celor care au plecat afară la muncă, dar care și-au lăsat familia în țară, copiii în țară. Să recunoaștem nevoile speciale ale tuturor.  Iar asta, doamnă, în opinia mea, nu poate s-o facă doar statul. Pentru că trebuie să fim realiști: statul, după cum vedem, e înglodat în datorii. Trebuie să ne gândim la o formulă de parteneriat stat-privat.  Haideți să ne mobilizăm împreună și, sub organizarea unui președinte implicat, energic, să începem să lucrăm în acest sens.  

Ce pot să spun este că voi avea o foarte mare atenție pentru Departamentul Românilor de Pretutindeni – și nu e o vorbă goală. De ce?  

Păi atunci când vorbești de aproape un sfert din populația României, nu poți să spui: o tratez cu un consilier și cu asta, pe asta, și mă duc în vizită din când în când și mă întâlnesc într-un hol de ambasadă cu doi reprezentanți și gata, cunosc problemele diasporei.  

Nu. Vorbim despre câțiva? Nu. Vorbim despre un sfert din populația României.  Mi se pare extrem * de important să păstrezi legătura cu ei, să le înțelegi problemele și să răspunzi la ele.  



martedì 8 aprile 2025

RoZoom Press sărbătorește 5 ani de angajament civic, cultural și social

Astăzi RoZoom Press marchează cinci ani de activitateo platformă media internațională care își deschide porțile către o diversitate de subiecte culturale, sociale și pentru comunitatea Românilor de pretindeni. E o inițiativă unică în diaspora, alimentată exclusiv de voluntariat, evidențiază prin autenticitate pasiunea față de subiecte de actualitate, artă, tradiții și discuții care reflectă spiritul și realitățile cotidiene ale publicului de limbă română (și nu numai) din întreaga lume.

RoZoom Press a fost înființată în timpul pandemiei, în aprilie 2020, de către 6 jurnaliști români din Italia, Franța, Spania și Marea Britanie. Platforma are azi peste 6200 de urmăritori pe Facebook. Emisiunile, organizate pe Zoom și transmise LIVE pe Facebook, sunt interactive și au un outreach de mii de spectatori, din toată diaspora. Pagina Facebook: https://www.facebook.com/RoZoomPress/Ne bucurăm să promovăm excelența românească în diaspora, prin colaborări cu organizații și rețele de români din întreaga lume. 


 ECHIPA 

În 2025, din echipa Rozoom Press fac parte: Ciprian Apetrei, scriitor, jurnalist, profesor de filozofie, care a predat în licee din România și Franța. Este autorul unei antologii de succes dedicate poveștilor românilor din diasporaCiprian aduce o viziune creativă, inițiind emisiuni care pun în valoare manifestările culturale și artistice și ste motorul unor programe care reflectă dinamismul creativ al comunităților și accentuează importanța tradițiilor reinterpretate prin perspectiva contemporană.

Miruna Căjvăneanu, jurnalist, cercetător al fenomenelor migrației, trăiește îItalia din 1999 și a desfășurat proiecte de încurajare a participării sociale a românilor din Peninsulă. A coordonat volumul statistic Rădăcini la Jumătate, 30 de ani de imigrație românească în Italia” (Editura IDOS, Roma, 2021)Miruna  se remarcă prin abilitatea de a interpreta și analiza fenomene sociale, transformând fiecare emisiune într-o ocazie de dialog profund și accesibil. Contribuțiile sale includ seria de emisiuni educative pe teme importante: Rubrica Fiscală, Rubrica Juridică, Rubrica de Educație financiară, Educație Culinară. 

Gelu Vlașin, scriitor, jurnalist, care a decis să întoarcerea îțară după 20 de ani de viață ca migrant în Spania. O parte din activitatea este este dedicată promovării culturale a regiunii din România unde trăiește, din județul Bistrița. A fondat și susținut proiecte educative de anvergură desfășurate îșcoli din Spania și RomâniaGelu completează echipa prin implicarea sa constantă în elaborarea formatelor de emisiune axate pe problemele culturale și nu numai. Energia și pasiunea lui contribuie la crearea unor programe care pun accent pe autenticitate și dialog deschis, invitând publicul, chiar și cel mai tânăr, să își descopere propria identitate culturală.

MISIUNE și EMISIUNI

Obiectivul platformei informale este unul clar: credem că e nevoie de o informare care să meargă dincolo de titlurile alarmiste, de realitatea prezentată distorsionat. Direct de la sursă. Fără etichete. Fără prejudecăţi. Cu dorința de a pune întrebările corecte şi a căuta răspunsuri. Pornind de la viaţa noastră, a românilor din diaspora, inclusiv cei reîntorși acasă

În aproape 5 ani de activitate, au fost organizate peste 150 de dezbateri live, interviuri exclusive, reportaje și emisiuni informative interactive. Am avut peste 100 de invitați de marcă, printre care membri ai guvernului, europarlamentari, artiști, profesori universitari, antreprenori de succes, reprezentanți ai mediului asociativ. Majoritatea invitaților sunt din diaspora, din peste 15 țări.

Temele abordate: drepturile românilor din diaspora, cultură, participare civică, educație, prezentarea românilor de succes etc. Multe din emisiunile noastre au avut număr record de vizualizări și comentarii (ex: emisiune despre dreptul la pensie, reach 86.000 persoane). 

PARTENERIATE

Rozoom Press are parteneriate active prestigioaseîn cadrul unor programe culturale, cu Ambasada României în Italia, Asociații și organizații din România, Italia, Franța, Grecia. În primul an, a beneficiat de sprijinul Europe Direct Botosani. 

Valoarea voluntariatului și a integrității

Un aspect definitoriu al RoZoom Press este că întreaga activitate se derulează pe bază de voluntariat. Fiecare material și fiecare emisiune sunt rezultatul unei munci neobosite și al pasiunii pentru informare autentică, demonstrând că dedicarea și implicarea personală pot depăși barierele financiare și instituționale. Acest model de organizare nu numai că aduce o notă de originalitate, dar contribuie la crearea unui spațiu de informare liber și deschis, în care publicul este invitat să participe și să se identifice cu valorile prezentate. E un concept ABSOLUT NOU în panorama mass mediei din diaspora.

Într-o perioadă în care mass-media se confruntă adesea cu influențe externe și presiuni comerciale, RoZoom Press a reușit să se impună ca un reper al autonomiei și al implicării civice. Fiecare emisiune – de la dialogurile culturale la analiza problemelor sociale – contribuie la consolidarea încrederii publicului într-un mediu media alternativ, bazat pe responsabilitate, transparență și respect pentru diversitate.


Privind spre viitor


Cu cinci ani de activitate în urmă, echipa formată din Ciprian Apetrei, Miruna Cajvaneanu și Gelu Vlasin privește cu optimism spre noi proiecte și colaborări. Planurile de dezvoltare includ extinderea gamelor tematice, intensificarea dialogului cu comunitatea și explorarea unor formate inovatoare care să rămână relevante și adaptate noilor provocări socio-culturale.

Aniversarea de cinci ani a RoZoom Press nu reprezintă doar o sărbătoare a realizărilor din trecut, ci și un angajament ferm pentru viitor. Prin emisiuni care dau glas culturii și vieții sociale, platforma demonstrează că voluntariatul și pasiunea pentru adevăr pot construi punți între generații, consolidând valorile unei societăți care se reinventează constant.

Pe viitor, ne dorim participarea în proiecte de anvergură și colaborarea cu alte realități de succes din diaspora. Suntem deschiși către o nouă etapă, către o creștere organică, prin care am adăuga valoare și vizibilitate activităților noastre. 

La mulți ani și multe realizări nouă și mulțumiri tuturor colaboratorilor, invitaților și celor care, emisiune cu emisiune, sunt alături de noi!

Dacă doriți să colaborați cu noi în proiecte cu caracter constructiv destinate diasporei, să semnlați materiale utile, inedite și de actualitate, sau dacă doriți să ne susțineți, vă așteptăm să ne contactați!

 

martedì 1 aprile 2025

VIDEO / Alegeri prezidențiale 2025: inițiativă în diaspora pentru a apăra democrația în România

 
Discuția despre starea democrației în România și cum putem susține mecanismele care garantează apărarea principiilor democratice s-a desfășurat în cadrul unei emisiuni live, difuzată de Rozum Press. 

A fost abordat pe larg subiectul democrației în România, cu referire specială la contextul electoral actual. Moderatorul, Miruna Căjvăneanu, alături de colegii Ciprian Apetrei și Gelu Vlașin, precum și invitați din diaspora – reprezentanți ai unor organizații precum Cercul Donatorilor din Bruxelles / Ioana Scăeșteanu, Romanian United Foundation / Diana Gini, Grasp Milano / Cristina Șerban și Declic / Roxana Pencea Brădățan – au analizat situația fragilă a democrației românești, evidențiind preocupările legate de transparența alegerilor și de dezinformare.

Un punct central al discuției a fost inițiativa „Lights on Democracy”, lansată de românii din diaspora pentru a sprijini ONG-uri care monitorizează procesul electoral și promovează educația civică. Participanții au subliniat importanța implicării civice a românilor din străinătate, explicând modul în care chiar și donațiile modeste pot contribui la finanțarea activităților de monitorizare a alegerilor și la susținerea transparenței în procesul democratic.

De asemenea, s-a discutat despre necesitatea reconectării dintre diaspora și România, evidențiindu-se rolul esențial al dialogului direct și al mobilizării comunitare pentru a combate dezinformarea și pentru a asigura o implicare continuă, nu doar în perioadele electorale. Invitații au remarcat diversitatea românilor din diaspora, care, deși provin din medii diferite, împărtășesc dorința de a vedea o societate mai justă și mai responsabilă.

În concluzie, emisiunea a evidențiat că, în ciuda dificultăților și a climatului tensionat, eforturile de susținere a democrației și de implicare civică se intensifică, iar inițiativele de fundraising și informare sunt văzute ca mijloace concrete de a aduce schimbarea necesară în România.

martedì 25 marzo 2025

Ateliere creative și voie bună la Conacul Nucu! Învață să scrii propriile povești cu Ciprian Apetrei

 Vino să-ți explorezi creativitatea la Conacul Nucu, localitatea Urlați! Pe 29 martie, între orele 15:00 și 17:00, te așteptăm la 3 ateliere practice de creație: pictură, poezie și scriere narativă! Atelierele sunt gratuite și de derulează în paralel. Locurile sunt limitate la 10 persoane/atelier, de aceea te rugăm să te înregistrezi cât mai curând!

 Atelier de scriere narativă 

Învață cum să creezi propriile povești, cu personaje care prind viață și intrigi captivante! Ghid: scriitorul Ciprian Apetrei

Atelier de pictură 

Expresia ta în culori! Fie că ești la început sau mai experimentat, acest atelier îți va deschide noi orizonturi. Ghid: artistul Marius Cătălin Negoiță

Atelier de poezie 

Învață să îți pui sentimentele în cuvinte și să creezi versuri care te definesc. Ghid: poetul Gabriel Dinu

📍 Când și unde?

📅 29 martie, 15:00 - 17:00

📍 Conacul Nucu, str Orzoaia de Jos nr 30, Urlați

📝 Maxim 10 persoane/atelier (pentru copii de peste 10 ani și adulți)

Te rugăm să te înscrii prin completarea formularului de aici până pe 28 februarie. https://forms.gle/iA6sbBw6HYqkr4o5A        

Cei care doresc pot participa la degustarea de poezie și vin - informații aici: https://www.conaculnucu.com/event-details/degustare-de-vin-si-poezie

Detalii la tel. 0746110033

Haideți la un nou spectacol de poezie și muzică. Alături de un vin bun și de un platou de brânzeturi fine. La Dealul Mare, lângă Urlați, în crama de la Conacul Nucu. 

Cadrul muzical este asigurat la pian și la vioară de Cristina Beteringhe, iar invitați sunt poeții Gabriel Dinu si Marius Catalin Negoita. Avem și expoziție de pictură și foc de tabără. Și o plimbare într-o zonă frumoasă. Și multă voie bună. 

Să vina primăvara!


lunedì 17 marzo 2025

Lights on Democracy: proiect pentru transparență la Alegerile Prezidențiale, lansat în diaspora


Lights on Democracy este campania de fundraising lansată de Romanian Diaspora Funding Network  în diaspora cu scopul de a monitoriza transparenței alegerilor prezidențiale din mai. Obiectivul este strângerea a 30.000 de euro în trei săptămâni, fonduri care vor sprijini 3 organizații civice din România: Funky Citizens, Rădăuțiul Civic și Declic



Prin campania "Lights on Democracy - Democrația nu se apără singură", organizațiile Funky Citizens, Rădăuțiul Civic și Declic vor contribui la transparența alegerilor, respectarea principiilor democratice, vor informa și trage un semnal de alarmă când actorii politici uită de interesele cetățenilor. Donațiile se pot face pe pagina dedicată a campaniei aici.

CONTEXT: România este pe ultimul loc în rândul ţărilor Uniunii Europene la capitolul democraţie şi pe locul 62 în lume, cu un scor de 6,45 potrivit indexului anual al democraţiilor întocmit de grupul britanic The Economist în 2022. Spre deosebire de o democrație sănătoasă și viguroasă, cetățenii români nu se bucură de un sistem  în care să-și poată alege liderii politici în mod liber și corect informat.

Sprijinirea proceselor democratice și a inițiativelor care luptă pentru democrație în România face parte din misiunea RDFN. În contextul actual, misiunea RDFN este cu atât mai importantă. Potrivit Eurobarometrului pe democrație din 2023 românii consideră că unele dintre cele grave amenințări la adresa democrației sunt informațiile false și/sau înșelătoare care circulă online (42%) și lipsa de implicare și interes pentru politică și alegeri (21%). De asemenea, 44% dintre români consideră că accesul la informații corecte care să-i ajute să ia decizii informate este unul dintre cele mai importante elemente care definesc alegerile libere și corecte. 

Donațiile se pot face pe pagina dedicată a campaniei aici.

Ce activități vor fi finanțate prin campania Lights on Democracy:

Funky Citizens: În perioada premergătoare alegerilor prezidențiale din 2025, Funky Citizens își propune să utilizeze 10.000 de euro pentru organizarea și coordonarea observatorilor independenți în ziua alegerilor prezidențiale din 2025. De asemenea, vor fi organizate maratoane de live fact-checking, campanii de informare, analize și opinii pentru a sprijini un proces electoral corect și transparent. https://funky.ong

Rădăuțiul Civic: Asociația Rădăuțiul Civic a apărut în anul 2017 în Mun. Rădăuți, jud. Suceava, ca un răspuns la lipsa societății civile organizate în nord-estul țării. Vor folosi fondurile strânse pentru a organiza o campanie de comunicare timp de două luni, online și offline (inclusiv afișaj stradal) referitoare la dezinformări care circulă în spațiul virtual, pentru a realiza un ghid pentru identificarea postărilor, imaginilor realizate cu inteligența artificială și fake news și pentru a organiza 25 de ateliere pentru peste 300 de elevi.  https://radautiulcivic.ro

Declic: Declic mobilizează peste 1,1 milioane de oameni din România și diaspora pentru o societate mai dreaptă și progresistă. Vor finanța emisiunea "Știrea Zilei cu Declic", o serie de 6 episoade video înaintea alegerilor prezidențiale din 2025. Scopul acestui proiect este să ofere o analiză detaliată a candidaților, să investigheze și să expună influențele extremiste din peisajul politic și să contribuie la combaterea dezinformării. https://declic.ro

Parteneri: Beyond Borders, Biblioteca Prichindeilor, GRASP - Global Romanian Society of Young Professionals, RUF, Romania Insider.

Despre RDFN

RDFN este o rețea filantropică formată din 8 grupuri și organizații din diasporă din Europa și Statele Unite: Cercul Donatorilor Barcelona, Cercul Donatorilor Bruxelles, Cercul Donatorilor Helsinki, Cercul Donatorilor Londra, Diaspora Civică Berlin, GRASP Milano și Romanian United Fund. Aceștia își propun să aducă împreună și să sprijine românii din diaspora să contribuie, prin filantropie, la schimbări pentru România, oferind sprijin și resurse societății civile de acasă.


Până acum membrii RDFN au susținut peste 42 de organizații, au mobilizat 900 de donatori din diasporă și au reușit să strângă 250,000 euro din 2020.

facebook.com/rodiasporafundingnetwork  


Donațiile se pot face pe pagina dedicată a campaniei aici.