Cu prilejul Alegerilor Prezidențiale 2025, Rozoom Press are o inițiativă unică în diaspora: aceea de a prezenta alegătorilor din străinătate candidații la Președinția României. I-am invitat pe toți cei 11 candidați să se prezinte în fața publicului Rozoom Press. Primul care a răspuns invitației noastre este domnul Silviu Predoiu. Interviul a fost realizat de Miruna Cajvaneanu.
Mai jos transcrierea interviului, pe care îl puteți urmări integral pe Facebook și Youtube.
Domnul Predoiu candidează pentru a doua oară, după ce a participat și la alegerile din noiembrie 2024. Bine ați venit pe Rozoom Press!
Bine v-am găsit. Salut toți cei care vă urmăresc și vă mulțumesc pentru invitație.
Vă mulțumim și noi. Am trimis tuturor candidaților același format de interviu: o prezentare de 3 minute, viziunea pentru România în 5 minute, întrebări din partea moderatorului și întrebări culese de la românii din diaspora. Durata totală este de aproximativ 30 de minute.
Așadar, domnule Predoiu, vă invităm să vă faceți o autoprezentare pentru publicul nostru din diaspora.
Am 66 de ani. Sunt absolvent al Universității București, Facultatea de Geologie-Geografie, secția Geologie, promoția 1984. Am lucrat ca geolog, atât la subteran cât și la suprafață. Ulterior, am intrat în Serviciul de Informații Externe, unde am avut o carieră de 30 de ani. Am trecut în rezervă în 2018, la vârsta de 60 de ani, conform prevederilor legale.
După trecerea în rezervă, mi-am redobândit drepturile fundamentale, suspendate în perioada în care am fost militar activ: dreptul la liberă exprimare, dreptul la liberă circulație, dreptul la asociere. Am profitat din plin de ele: m-am implicat civic și politic. Am înființat un ONG numit "România, implică-te", care promova implicarea cetățenilor în viața politică. Ulterior, am fondat Partidul Liga Acțiunii Naționale, din partea căruia candidez la Președinție.
Sunt soț, tată și bunic. Cam atât despre mine, dar sunt deschis oricăror întrebări.
Aș vrea să trecem acum la viziunea dumneavoastră pentru România. La alegerile precedente, diaspora a votat în număr tot mai mare, ajungând la aproape 1 milion de alegători. Dumneavoastră ați obținut în străinătate 922 de voturi, un procent de 0,12%. Acum ați adunat din nou semnături. Cu ce ofertă vă prezentați în fața alegătorilor? Ce veți face dacă veți ajunge la Cotroceni? Și care sunt punctele din program care se referă la diaspora? De asemenea, care a fost legătura dumneavoastră cu românii din afara granițelor?
Așa cum ați spus, din cele aproximativ 12.000 de voturi pe care le-am primit, 900 au venit din diaspora – aproape 9%. Mă bucură acest lucru. Când candidezi la cea mai înaltă funcție în stat, ești obligat să vii cu o viziune, să propui o proiecție de viitor. România este acum pe locul 6 în Europa ca populație și pe locul 8 ca suprafață. Însă la ceilalți indicatori – educație, sănătate, economie, cercetare – suntem pe ultimele locuri.
M-am săturat de această realitate. Nu pentru o astfel de Românie am renunțat timp de 30 de ani la drepturile mele fundamentale. Vreau altceva. Sunt convins că mulți români din diaspora au plecat din aceleași motive.
Propun o viziune pe 10 ani: o Românie în top 10 al Uniunii Europene la majoritatea indicatorilor de dezvoltare. Pentru a ajunge acolo, trebuie să devenim mai întâi un lider regional în Balcani, în primii 5 ani. România este cea mai mare și populată țară din această regiune, dar nu este percepută ca lider, pentru că este condusă de oameni mici. Viziunea mea este: în 5 ani, România lider regional; în 10 ani, România în top 10 european.
Unde se situează diaspora în această viziune?
Diaspora este parte din poporul român. Vorbim despre cetățeni români cu nevoi și preocupări specifice. Nu este o altă categorie, sunt români ca toți ceilalți.
Am văzut în discursurile altor candidați promisiuni precum subvenții speciale pentru repatriere sau facilități rapide pentru întoarcerea în țară. Acestea sunt promisiuni false. România nu are capacitatea de a oferi 10.000, 20.000 sau 25.000 de euro fiecărui român ca să se întoarcă. Problema noastră nu este cum să-i ademenim să revină, ci cum să construim o țară în care românii să-și dorească singuri să revină.
Propun să muncim împreună, să creăm o Românie în care să vrei să trăiești. Asta este soluția.
Mi-a atras atenția faptul că ați spus că v-ați pus în balanță viața în ultimii ani, îmi imaginez, prin serviciul pe care l-ați făcut. "Serviciul în servicii", dacă aș putea spune așa. La ce episoade vă referiți?
Activitatea de ofițeri de informații externe este extrem de complexă, dificilă și nimeni nu-ți garantează securitatea. Și, în principiu, nu te gândești la securitatea ta, ci te gândești la îndeplinirea misiunilor. Iar misiunea ta fundamentală este să obții informații secrete sau confidențiale, utile decidenților. Tu oferi informația, ei acționează sau nu — asta este opțiunea lor.
Știți care este problema, doamnă, cu informațiile secrete și confidențiale utile decidenților? Problema este că sunt păzite, că nu se găsesc la liber pe nicăieri și că trebuiesc obținute pentru a le furniza decidenților. Acest proces este unul extrem de complicat, în care îți poți risca viața, libertatea, multe alte lucruri. Trebuie să faci nenumărate sacrificii ca să îți îndeplinești aceste misiuni.
Deci, revenind la întrebare: dumneavoastră v-ați simțit că ați avut viața în pericol în mai mult de o ocazie? Și a fost în România sau în străinătate?
Mai ales când lucrezi pe spații îndepărtate, în care reglementările, convenția de la Viena și alte asemenea norme sunt mai puțin relevante, întotdeauna lucrurile sunt foarte complicate.
Am înțeles. Mulțumesc pentru răspuns. Legat de activitatea serviciilor — la ultimele alegeri s-a văzut că aceste documente și aceste informații despre care dumneavoastră spuneți sunt câteodată ținute sub secret de stat și câteodată ies la iveală. Cum considerați și cum vă poziționați legat de rapoartele care au ieșit între cele două tururi de scrutin, care au dus la anularea turului doi?
Eu n-am regăsit în rapoartele serviciilor care au fost desecretizate — că la acelea ne referim — nu, n-am regăsit elemente care să stea la baza anulării alegerilor. Serviciile n-au fost solicitate să-și spună opinia despre cum au decurs alegerile, pentru că serviciile nu au competențe pe linia monitorizării procesului electoral.
Serviciile au fost solicitate să se pronunțe dacă a existat o interferență străină în procesul electoral — o interferență de natură să influențeze rezultatul final. Iar ceea ce am văzut eu și ceea ce am găsit toți în rapoarte, și le putem relua oricând, este că niciun serviciu n-a spus: „a existat interferența unui actor extern la cote de natură a influența rezultatul final al alegerilor.”
Ceea ce am văzut și ceea ce am și regăsit în decizia Curții Constituționale a fost o trimitere la trei elemente:
1. lipsa de egalitate de șanse între candidați,
2. încălcarea legislației privind finanțarea campaniei electorale și
3. influențarea votului alegătorilor.
Nicăieri nu s-a făcut vreo trimitere la elemente privind interferența unui actor străin în alegerile din România.
Prin urmare, urmând firul a ceea ce ați spus, concluzia e că alegerile — turul doi — trebuiau anulate sau nu?
Din punctul meu de vedere, alegerile, turul unu al alegerilor trebuia anulat. Dar nu dând vina pe un candidat, așa cum s-a generat impresia. Alegerile au fost anulate pentru că cei care le-au organizat și-au bătut joc de ele, de la un cap la celălalt.
De la momentul în care au început să se joace cu decalarea, cu comasarea, cu devansarea alegerilor, cu redevansarea devansării și toate aceste elemente, de la momentul în care au început să se joace cerând votanților proprii să voteze cu altcineva, astfel încât să-și facă jocurile pentru intrarea în turul doi cu ce contracandidat doreau ei. De la momentul în care au hotărât să scoată din cursă un candidat — pe doamna Șoșoacă — astfel încât să se asigure că vor intra în cursă cu un anumit candidat, deci toate aceste jocuri mi se pare că sunt absolut injustificate. Și nu în ultimul rând, și încălcarea legislației financiare.
Pe mine mă interesează foarte puțin cum își finanțează, eu nu știu de unde are banii. Mă interesează foarte puțin cu câți bani vine fiecare candidat. Eu nu știu, de unde are banii? Pentru că atunci când primești bani de la cineva, îți generezi și obligații.
Faptul că am avut candidați care au spus: „am avut cheltuieli zero” și de fapt au fost cheltuieli foarte ridicate, mă face să mă întreb cine a finanțat campania lor. Și acuma, în această tură de campanii, vedem — sunt candidați care spun: „Domnule, eu am bani. Nu pot să vă spun.”
Apropo de bani — care sunt finanțările campaniei dumneavoastră și cum îi folosiți pe acești bani?
Campania mea, din punct de vedere financiar, este mai mult decât decentă. Banii pe care îi folosesc sunt 80000 de RON, ceea ce înseamnă mai puțin, undeva pe la 16.000 €, probabil. Bani care provin exclusiv din cotizațiile și contribuțiile membrilor partidului pe care îl reprezint în alegeri.
Mulțumesc pentru precizări. Partidul dumneavoastră, ce fel de partid este, care este baza? Cum ați putea să descrieți alegătorul dumneavoastră mediu, membrul de partid?
Membrii partidului Liga Acțiunii Naționale provin din toate categoriile. Ce îi unește este faptul că s-au săturat de ceea ce văd de jur împrejur și s-au săturat să stea și să constate.
Sunt oameni care au realizat că nu e corect să spui „pe mine nu mă interesează politica”, că nu e suficient doar să te duci la vot și să dai vot de sancționare cuiva, că nu e suficient să te duci o dată pe an la un miting și să stabilești un record de număr de telefoane aprinse la un protest.
Că trebuie să te implici zi de zi. Și avem oameni, avem filiale. De fapt avem în Neamț, în Iași, în Vaslui, în Brăila, în București, în Craiova, în Filiași și avem grupuri de inițiativă în foarte multe alte județe și localități. Sunt oameni din toate categoriile și de vârstă, și ca profesii și pregătire. Avem în jur de 1000 și ceva de membri — 1200 de membri în acest moment.
Una din atribuțiile președintelui este legată de reprezentarea României în instituții, în organizații internaționale și în spațiul public. S-a vorbit exact despre poziționarea României în raport cu două organizații fundamentale: Uniunea Europeană și NATO. Care este părerea dumneavoastră?
Constituția prevede explicit că președintele României este reprezentantul statului român, deci președintele României reprezintă statul român atât în interacțiunea cu organizații internaționale, cât și în interacțiunea în plan intern. Când vorbim despre relația României — cum ați spus dumneavoastră — cu NATO și cu UE: în primul rând, când vorbim despre interacțiunea cu UE, e foarte ciudat. Foarte multă lume întreabă: „Cum vedeți relația cu UE?”. Nu e vorba de o relație. Noi suntem UE. România este Uniunea Europeană. Nu poți să ai o relație cu tine însuți. Noi suntem Uniunea Europeană. România în aceeași măsură în care Germania este Uniunea Europeană, în care Franța este Uniunea Europeană, în care Grecia, Italia, și așa mai departe. Deci suntem "Uniunea Europeană".
Problema noastră este că, atunci când mergem la Uniunea Europeană, când mergem la Bruxelles, la sediul Uniunii Europene, la diferitele formate — noi mergem să dăm din cap. De niște ani buni de zile, noi mergem să aprobăm și să fim aplaudați pentru că aprobăm tot ceea ce se propune. Noi nu mergem să promovăm poziții. De aceea România nu contează. De aceea România este irelevantă. De aceea România n-a fost invitată la Paris la prima întâlnire de după declanșarea consultărilor ruso-americane.
A trebuit să mergem în prelungiri pentru că nu avem o poziție. Pentru că noi ne-am făcut un exercițiu din a ne alinia. Eu nu spun să fim „Gigi Contra”, cum se spune. Nu spun să votăm împotrivă. Dar haideți să ne definim interesele, și apoi să le promovăm.
Degeaba vii în țară și spui: „S-a hotărât renunțarea la încălzirea cu lemne începând cu 2030 sau 2035. Bruxelles a hotărât.” Pe mine nu mă interesează ce-a hotărât Bruxelles. Eu vreau să știu ce ai votat tu acolo.Pentru că dacă spui că „s-a hotărât”, înseamnă că ai ridicat și tu mâna la vot pentru.
Și atunci degeaba vii în țară și faci pe dizidentul, dacă acolo n-ai spus nimic, dacă acolo nu ai explicat că România, spre exemplu, nu poate să renunțe deocamdată, nu e pregătită să renunțe, în anumite zone rurale, la încălzirea cu lemne. Sau mai știu eu… la orice alte elemente.
Deci dumneavoastră susțineți că ar trebui cumva reformat, prin impulsul unui președinte, acest sistem? Care e format, cred, din funcționari? Care ar fi cele trei lucruri care ar putea schimba poziționarea noastră la nivelul instituțiilor europene? Cum ar putea un președinte să o facă?
România funcționează pe sistemul: hai să supraviețuim până la alegeri. De aceea nu avem viziuni — ce spuneam la începutul dialogului nostru. De aceea nu ne construim viziuni. Pentru că pe noi ne interesează să supraviețuim până la următoarea tură de alegeri și să mai luăm voturi o dată, ca să ne vedem de interese — de cele mai multe ori personale. Dacă tu stabilești niște obiective mari, ample și începi să ai cuvinte… Politica externă — că vorbeam despre politica externă acum, da? — politica externă nu există în afara politicii interne. Politica externă are sens ca mijloc de promovare a intereselor interne.
Noi am intrat în NATO nu doar pentru că „hai să intrăm și noi în NATO”, ci ca să asigurăm securitatea cetățeanului român. Am intrat în UE nu pentru că „haideți să intrăm și în UE”, am intrat pentru beneficii economice care să sporească bunăstarea românului. Haideți să ne stabilim ce obiective avem în continuare pentru români. Haideți să dezvoltăm infrastructura, haideți să dezvoltăm cultura, hai să ne apărăm identitatea națională. Haideți să dezvoltăm cercetarea românească, să schimbăm educația. Și dacă știi ce vrei să faci, începi să lucrezi în exterior.
Mă întrebați prin ce mecanisme. Primul mecanism, doamnă, îl reprezintă — ca să fim serioși — exemplul personal. Totul pleacă de sus. Un președinte inexistent, cum a fost precedentul, care este navetist și care săptămână de săptămână așteaptă weekendul să meargă la el acasă, nu va fi niciodată un model de conduită pentru aparatul public. Un președinte activ, implicat, hotărât, care are o proiecție explicită și asumată ca o obligație, va fi cu totul altceva și va atrage după el.
Un președinte care, așa cum știm, are niște competențe relativ limitate, dar acestea sunt foarte clare — dacă el și le folosește competent și numește, așa cum vă spuneam, oameni competenți acolo unde el are datoria să numească pe cineva — începând cu aparatul propriu, cu consilierii. Atunci când numești oameni pricepuți, lucrurile încep să se așeze.
Foarte mulți candidați, și în dezbaterile la televizor, și în interviuri, vorbesc despre lupta lor cu „sistemul”. Există un sistem? Există o luptă între servicii, chiar cum am citit în diferite ocazii, inclusiv în pozițiile acestor contracandidați ai dumneavoastră?
Doamnă, în primul rând, eu mi-aș dori ca atunci când întâlniți pe cineva care spune „sistemul” sau „celălalt e candidatul sistemului” – știți că de obicei se folosește cu o conotație negativă, absolut – aș vrea ca cei care moderează discuții să-l întrebe imediat: „Vă rog să definiți sistemul.”Exact acest lucru vă întreb pe dumneavoastră: ați înțeles cumva la ce „sistem” se referă?
Pentru că eu sunt convins că fiecare se referă la cu totul altceva. Și noi încercăm, fiecare dintre noi, să interiorizăm termenul și ni-l traducem singuri. Hai să-i lăsăm pe cei care îl folosesc să ne explice ce înțeleg ei prin „sistem”. Unii o să vorbească despre sistemul nepotismului, incompetenței, alții o să vorbească despre sistemul corupt, mafiot, alții o să vorbească despre un sistem... haideți să vedem ce înțelege fiecare. Pentru că s-ar putea să constatăm că fiecare are altă percepție.
Serviciile au un rol? Sunt împărțite cumva în acest – între ghilimele – „sistem”? Susțin fiecare un candidat, așa cum s-a vehiculat în spațiul public?
Nu. Este o opțiune a candidaților de a-și compromite onoarea și demnitatea intrând în tot felul de combinații. Eu nu recunosc aceste sisteme. Sistemele sunt generate de oameni. Oamenii slabi generează sisteme puternice care îi domină. Pentru că cineva trebuie să conducă. O persoană echilibrată va avea un sistem echilibrat. Eu vorbesc despre sistemul instituțional, sistemul statului, sistemul instituțiilor statului. Pe mine alte sisteme nu mă interesează, decât cele legale, care trebuie să funcționeze coerent, clar, pe reguli legale, pentru toată lumea.
Acesta este singurul sistem despre care vorbesc. În rest, toate celelalte există pentru că politicienii aleși sunt foarte slabi. Un politician puternic nu permite alte sisteme decât sistemul instituțional.
Și cei care trăiesc în străinătate văd poate mult mai bine decât aici, în țară, cum funcționează instituțiile și cât de coerent este sistemul instituțiilor, și cât de ușor primesc răspuns. Asta înseamnă sistem. Acesta e singurul sistem sănătos: sistemul instituțiilor. Restul... „sistemul serviciilor”? Să ne explice cineva ce înseamnă „sistemul serviciilor”, ca să nu ne încurcăm.
Când vorbești de „sistemul serviciilor”, vorbim despre servicii așa, plecând de la poștaș și până la director? Ce înseamnă? Cum înseamnă? Ce selecție este?
Să știți, altfel ne jucăm cu vorbele și intrăm într-o teorie a conspirației care, de fapt, reprezintă doar o scuză ca politicienii să nu-și îndeplinească promisiunile. În loc să spună: „Domnule, am făcut promisiuni stupide, n-aveau nicio logică, n-aveau nicio bază, erau ilegale”, ei vin și spun: „Eu voiam să-mi țin promisiunea, chiar am vrut să vă ofer fiecăruia câte 25.000 €, dar nu m-a lăsat "sistemul"."
O întrebare pe care aș vrea să v-o pun și pe care o voi pune tuturor celorlalți invitați: Dacă nu vă veți califica în turul doi, pe cine ați susține? Și după aceea vă invit să trimiteți un mesaj de încheiere către toți cei care se uită la emisiunile noastre Rozoom.
E mult mai greu decât pare, aparent, provocarea dumneavoastră. Pe cine ați susține în turul doi?
Nu există răspuns perfect. Eu nu văd un răspuns perfect. Dar, uitându-mă la profilul candidaților, la atributele funcției de președinte, aș fi tentat să spun că, din oferta actuală – în afară de mine, cu scuzele de rigoare – cel mai apropiat ar putea să fie domnul Crin Antonescu. Și atunci m-aș îndrepta către domnia sa.
În speranța că cei 10 ani cât a stat departe de țară l-au ajutat să-și mai tempereze anumite porniri, să înțeleagă mai bine cum funcționează lucrurile "afară" și să fie mai determinat în a le aduce în țară.
Și un mesaj de final, nu doar către alegătorii din țară, ci și către românii din diaspora, din străinătate.
Da. Știți, în satul meu, deci am foarte multe rude care trăiesc în străinătate, ca aproape toți românii – veri primari, veri secundari, nepoți – care trăiesc în străinătate și nu de ieri, ci de foarte multă vreme. Trăiesc, muncesc, au copii, au făcut copii acolo, sunt copiii acum la școală. Pe unii nu i-am văzut niciodată.
Ce-mi doresc pentru ei și pentru toți românii care sunt "afară"? Îmi doresc ca, împreună, ajutându-ne, să construim o țară în care – dacă vor să se întoarcă – să se întoarcă, dacă vor să vină doar în vizită – să vină în vizită, dar să vină ca la ei acasă și să nu mai existe diferențe.
Îmi doresc ca împreună – deci împreună – să rezolvăm problema educației, să rezolvăm problemele legate de sistemul de sănătate, să nu ne mai simțim obligați să băgăm mâna în buzunar de câte ori intrăm în cabinet și să ne fie teamă că, dacă nu găsim nimic, n-o să fim asistați.
Să găsim o formulă în care să ajutăm toți copiii – și copiii celor care au plecat afară la muncă, dar care și-au lăsat familia în țară, copiii în țară. Să recunoaștem nevoile speciale ale tuturor. Iar asta, doamnă, în opinia mea, nu poate s-o facă doar statul. Pentru că trebuie să fim realiști: statul, după cum vedem, e înglodat în datorii. Trebuie să ne gândim la o formulă de parteneriat stat-privat. Haideți să ne mobilizăm împreună și, sub organizarea unui președinte implicat, energic, să începem să lucrăm în acest sens.
Ce pot să spun este că voi avea o foarte mare atenție pentru Departamentul Românilor de Pretutindeni – și nu e o vorbă goală. De ce?
Păi atunci când vorbești de aproape un sfert din populația României, nu poți să spui: o tratez cu un consilier și cu asta, pe asta, și mă duc în vizită din când în când și mă întâlnesc într-un hol de ambasadă cu doi reprezentanți și gata, cunosc problemele diasporei.
Nu. Vorbim despre câțiva? Nu. Vorbim despre un sfert din populația României. Mi se pare extrem * de important să păstrezi legătura cu ei, să le înțelegi problemele și să răspunzi la ele.
Nessun commento:
Posta un commento