Intrarea în România fără carantină ar putea fi posibilă "după 25 mai"

++RARES BOGDAN: INTRAREA IN ROMANIA, FARA CARANTINA, AR PUTEA FI POSIBILA DUPA 25 MAI++

Eurodeputatul Rares Bogdan a fost invitat miercuri, 6 mai 2020 la “Dezbateri de carantina”, un proiect al jurnalistilor de la RoZoom Press, impreuna cu eurodeputatul Eugen Tomac.

Eurodeputatul Rares Bogdan a precizat ca dupa data de 15 mai, in Romania se va putea intra fara carantina doar din “zonele galbene”. Din “zonele rosii” carantina se va mentine.

“Asa cum arata situatia la nivel european, cred ca undeva dupa 20, 25 mai situatia se va reglementa iar de la 1 iunie vom putea circula relativ normal”, a afirmat europarlamentarul Rares Bogdan. Acesta a amintit ca vor exista conditii de distantare sociala pe care fiecare situatie le impune.

Tema celei de-a sasea editii a intalnirii saptamanale pe axa Italia-Spania-Franta-Marea Britanie a privit Europa dupa pandemie. Implicit, au fost atinse si problemele liberei circulatii intre tari, in acest moment limitata de starea de urgenta sanitara mondiala.

(Anca A. Mihai, Roma)
Pentru a urmari intreaga discutie, accesati link.ul: https://www.facebook.com/RoZoomPress/videos/1140331782998377/

Dupa criza sanitară, cum va arăta Uniunea Europeana? DEZBATERE cu europarlamentarii Rareş Bogdan şi Eugen Tomac

Uniunea Europeană se confruntă cu o criză pentru care nu a fost pregătită. În prima fază, ţările membre au căutat soluţii individuale de răspuns. Acum vedem un elan al instituţiilor europene, care oferă din ce în ce mai multe instrumente colective de acţiune. Ce va urma după acest efort de solidaritate? Care este contribuţia europarlamentarilor români? Ce rol va juca România în această reconstrucţie, neaşteptată, a Uniunii Europene?

 Am vorbit, într-un interviu RoZoom Press, despre această temă cu europarlamentarii Rareş Bogdan, PNL, şi Eugen Tomac, PMP. Despre noile priorităţi ale UE, despre acordul Schengen, despre păstratea identităţii naţionale a ţărilor membre în cadrul acestei structuri suprastatale. De asemenea, despre politicile de mediu, migraţie si solidaritate. Avem un cuvânt important de spus şi nu ezităm să ne facem auzită vocea, ne-au asigurat cei doi oficiali.

 Am vorbit şi despre Diaspora, dar şi despre cetăţenii români care lucrează temporar în spaţiul european. Dialogul a avaut loc în ziua în care se împlineau 30 de ani de la Podul de Flori dintre Basarabia şi România. Un subiect important a fost relaţia României şi a instituţiilor europene cu Republica Moldova.

Un mesaj de solidaritate şi de mare atenţie faţă de propaganda antinaţională din aceste teritoriu românesc, vremelnic separat. Viitorul cetăţenilor moldoveni este alături de România, în Uniunea Europeană. Va invit să urmăriţi dezbaterea integrală, care a fost urmărită în direct de peste 20 000 de români din toate colţurile lumii

Ciprian Apetrei, articol apărut în Adevărul

Radio Romania International (RRI): "Informer les Roumains de l'étranger sur RoZoomPress"

Ciprian Apetrei, unul din cei 6 fondatori ai platformei RoZoom Press, a fost invitat la Radio Romania International, unde a vorbit despre proiectul de presă şi despre activitatea sa de scriitor şi jurnalist.

"Six journalistes roumains établis dans quatre pays européens - l'Italie, la Grande Bretagne, la France et l'Espagne- ont lancé en avril une campagne virtuelle censée sensibiliser les Roumains de la diaspora sur les risques qui pourraient découler de leur potentiels déplacements en Roumanie dans le contexte de pandémie. Parmi les six noms, on retrouve celui de Ciprian Apetrei, journaliste roumain et enseignant; établi en Bretagne, auteur du volume "L'homme à sa fenêtre". Aujourd'hui, il sera avec nous, par téléphone, pour discuter ensemble aussi bien de cette campagne que de la façon dont il vit le confinement"

VIDEO INTERVIU/ Efectele psihologice ale pandemiei: "Cele mai afectate persoane sunt cele care au un trecut traumatic"

Care sunt categoriile cele mai afectate de izolarea impusă de criza sanitară?

Cum afectează pandemia viaţa de cuplu,  după ieşirea din carantină, vom avea un "baby boom" sau un record de divorţuri? Care e cea mai eficient mod de comunicare către populaţie, pe care îl pot adopta politicienii? Cum se explică faptul că fake news-urile au o circulaţie atât de mare în pandemie? Ce sfaturi poate da un psiholog persoanelor pentru a "trece" cu bine de această perioadă? 

Interviu cu Irina Şubredu, psihoterapeut, fondator Becoming Center - centru de psihoterapie, training și dezvoltare personală - cu sediul la Iaşi,

Miruna Căjvăneanu: În Italia, de două luni încoace, sloganul epidemiei este „andrà tutto bene”, „Va fi totul bine”. Ce părere aveţi, e un mesaj potrivit, care aduce beneficii, e potrivit pentru copii?

Irina Şubredu: „Trecem printr-o perioadă dificilă, care are anumite caracteristici, e plină de incertitudine. E o confuzie care are mai multe rădăcini. Pe de o parte, nu vedem nimic înspăimântător şi atunci minţii noastre îi este greu să accepte „povestea” care i se spune. Apoi, confuzia mai vine din faptul că, dacă respectăm măsurile care ni se cer, nu avem acces la scenariul care ar fi dacă nu le-am respecta. Şi atunci ne e foarte uşor să spunem că am subevaluat pericolul. Deci avem foarte multe elemente care provoacă o confuzie în mintea noastră.

De asemenea, suntem împărţiţi între două nevoi care se bat „cap în cap” acum: cea de a fi în siguranţă şi cea de libertate. Revenind la sloganul „totul va fi bine”. Pe de o parte, poate fi pozitiv, dacă reuşeşte să ne aducă aminte de lucruri pozitive, să ne „trezească” partea optimistă. Pe de altă parte, el poate suna ca o ignorare a tuturor dificultăţilor pe care le traversăm acum, ca şi cum ne-am preface. Un fel de ignorare a incertitudinii. De fapt, noi nu ştim dacă va fi totul bine, nu ştim ce va fi în viitor. Noi sperăm să fie totul bine, şi de la incertitudine poate veni un disconfort. Deci poate avea atât un efect pozitiv, cât şi unul negativ.

Ai putea propune un alt slogan, mai potrivit?

Nu ştiu ce aş putea spune...de exemplu, eu am la mână o brăţară pe care scrie: „this too shall pass” (şi asta va trece). Pe mine mă ajută să ştiu că „şi asta va trece”,  e o certitudine! Va trece tot, inclusiv perioada pe care o traversăm. Important e să nu ne anulăm sentimentele, nici măcar fricile, dacă repetarea unui slogan, ca o mantră, că va fi totul bine, ne ajută să fim optimişti, de ce nu?

Care sunt categoriile cele mai afectate din punct de vedere psihologic, ale aceste pandemii?

Lucrând în acest domeniu, mi-e dificil să răspund. Cred că printre cele mai afectate persoane sunt cele care au, pe de o parte, cel mai traumatic trecut: pentru că ce trăim acum se poate numi „traumă colectivă”, care poate fi un fenomen „triggering”, care poate „aduce la suprafaţă” traume dn trecutul fiecăruia. Apoi, acele persoane care au cel mai mic suport social, sau care sunt supuse unui risc economic şi cele care au cea mai mică rezilienţă (adică ale căror resurse interne sunt reduse). Deci din acest punct de vedere nu avem o discriminare pe criterii de vârstă sau de sex, ci depinde de dificultăţile pe care tocmai le-am enumerat.

E adevărat că cei mici suferă mai mult, deşi sunt cei care au fost mai „protejaţi”? Ei stau în casă, fac lecţii online, dar nu ştim cu adevărat cât sunt afectaţi. Ne-am putea da seama, noi părinţii, de ceea ce simt ei?

Trebuie să privim chestiunea din mai multe puncte de vedere. Cel mai mult au de suferit copiii care au cele mai puţine posibilităţi. Sau cei pentru care educaţia nu a continuat online. E important pentru copii să vadă o structură: că şcoala continuă, chiar dacă altfel. Dar sunt copii pentru care acest lucru nu se întâmplă, pentru că nu au resurse. Nu au un dispozitiv electronic de pe care să intre, nu au semnal stabil la internet, deci pentru ei şcoala nu continuă. Unul din domeniile care mă interesează cel mai mult este educaţia, deci îngrijorarea mea majoră este: ce se va întâmpla cu aceşti copii, pentru care pauza de şcoală până la toamnă e mare.

Pe de altă parte, dacă e să vorbim despre copiii pentru care şcoala continuă, trebuie să vedem ce pot face părinţii: e să fie atenţi la cum reacţionează ei. Copiii se uită foarte mult la noi să vadă cum reacţionăm. Dacă noi, ca părinţi, suntem copleşiţi de anxietăţi şi ne pierdem speranţa sau gândirea critică, raţională, s-ar putea ca acest lucru să aibă efect şi asupra lor. Sigur că simt lipsa prietenilor, al colegilor, e un lucru pe care îl aud des. Dar şi aici, ca şi la noi, se pot găsi soluţii, inclusiv online.

Îi încurajez pe părinţi să fie atenţi la copiii lor, să comunice cu ei tot timpul. Unii copii, spre exemplu, au povestit că au avut senzaţia că „se sufocă”, mai ales cei care nu au ieşit din casă deloc. Deci să fim atenţi la orice schimbare de comportament. Dar o schimbare să nu ne sperie, e doar un semnal că se întâmplă ceva, despre care trebuie să vorbim cu copilul.

De la copii, vorbim despre părinţi. Presa din peninsulă vorbeşte despre o creştere a cererilor de divorţ. Unii, la începutul epidemiei, avertizau că am putea avea un baby- boom sau dimpotrivă, o „explozie” de divorţuri. Ce se întâmplă cu soţii, cu cuplurile?

Perioada aceasta reduce spaţiul dintre noi, reduce şi căile de pe care noi le numim „ieşire din relaţie”, adică o serie de mecanisme pe care le activăm pentru a rezolva crizele în cuplu. Un fel de supape. Atunci tot ce nu merge bine, devine tot mai evident. Este chiar un termen specific pe care îl avem pentru a descrie aceste situaţii: „cabin fever” (febră de cabină)  cu care se confruntă cuplurile în parioada asta. Deci ce se întâmplă este că tot ce merge mai puţin bine devine mai evident. Şi atunci viitorul relaţiei depinde foarte mult de ce aleg cuplurile să facă. Dacă cuplurile decid să facă acest experiment- pe care poate nu l-ar fi făcut de bună voie niciodată – pentru a lucra la relaţia lor, a o îmbunătăţi, e o ocazie extraordinară. Atunci vor ieşi după această perioadă cu o relaţie mai solidă. Dar avem si un  risc mare, adică sa se accentueze problemele.

Pe timp de pandemie, echilibrul nostru depinde şi de percepţia pe care o avem ca cetăţeni, membri ai unei colectivităţi. Am văzut în diferite ţări mai multe modele de comunicare din partea autorităţilor. Care sunt cele mai potrivite, pentru a nu crea panică, pentru a informa corect populaţia?

Nu sunt specalist în comunicare, pot vorbi din perspectiva destinatarului comunicării. Mă întorc la ce spuneam la început, cu două concepte care se bat cap în cap: nevoia de siguranţă cu cea de libertate. Când libertatea mea e îngrădită, e normal să apară nişte frici, nişte anxietăţi. 

Atunci aş zice că cel mai bun mod de comunicare e cel care ne ajută să ne simţim în siguranţă, fără a ne simţi ameninţată libertatea. Modelul care îmi vine în minte este prim ministra Noii Zeelande, Jacinda Ardern. Mi se pare grozavă. Recent, a intrat live de acasă, după ce şi-a adormit copilul, era în haine de casă, (ceea ce poate fi pe placul unora, dar să nu placă altora). Mesajul este că nu se preface că dificultăţile nu există, dar ea spune: m-am uitat pe alte modele, ştiu că vom avea un vârf, deci să fim pregătiţi (prin urmare înţelege şi vorbeşte şi de sentimentele populaţiei). Apoi spune „staţi acasă, aşa salvaţi vieţi, e treaba noastră pentru următoarele luni. E un fel de responsabilizare. Ne aminteşte de ce trebuie să stăm în casă. Mie, un asemenea mesaj „îmi vorbeşte”, mă atinge, mă motivează.

Acum despre fake news: toţi am primit şi primim mesaje pe whatsapp sau facebook în care se suntem avertizaţi cu privire la „catastrofe iminente”, scenarii ascunse şi alte teorii de tip conspiraţionist. Cum de sunt atât de dese în vreme de pandemie?

Da, le primesc şi eu, chiar de la persoane apropiate! Cum reacţionez? De obicei cu informaţii din surse verificate, pe care le trimit înapoi, deşi ştiu că nu funcţionează întotdeauna. Exact asta face mintea, îşi face un bias, un mecanism de a folosi orice informaţie primită, chiar dacă e din sursă neverificată, ca o dovadă că „inputul” iniţial, schema era corectă, deci nu cu efect de corectare.

Nu comentez cine le produce şi cine le distribuie iniţial, dar unul din motivele pentru care oamenii le cred e pentru că le e frică, şi pentru că adaugă mai multă incertitudine şi complexitate. Nu există o cauza clară, nu există un diagnostic clar, şi atunci orice explicaţie, oricât de absurdă ar părea, sau de simplă, poate să „prindă” mai uşor. 

Pe de altă parte, să crezi într-o teorie a conspiraţiei, te face să te simţi mai „special”. Eşti „destinatarul”, iar cineva şi-a propus să-ţi ascundă „adevărul”.

Cu fake news ne luptăm cu instrumentele „fizicii". Aşa cum, dacă ştii că ai dioptrii, foloseşti un instrument ca să-ţi corecteze vederea, la fel, dacă ştii că mintea ta acţionează într-un anumit mod, poţi folosi instrumentele la dispoziţie pentru a corecta biasul.

Dacă ar fi să faci o listă cu sfaturi pentru a trece cu bine de „carantină”, din punct de vedere psihologic, care ar fi ele?

Nu îmi place să dau sfaturi, dar o să încerc să explic cum funcţionează „schema terapy”, metoda folosită de noi. Fiecare din noi e alcătuit din diferite „părţi”: avem părţi de „copil”, care resimt emoţiile foarte puternic, se simt depăşite, fără ieşire. Avem nişte părţi critice, care au un set clar de explicaţii, despre ce trebuie să facem, ce performanţe să avem, apoi nişte mecanisme de copy-ing, prin care încercăm să facem faţă, şi avem părţi de adult „sănătos”, care este cea care ţine părţile în echilibru, având grijă de elementele din viaţa noastră de zi cu zi.

Când se întâmplă ceva asemănător cu ce trăim în perioada aceasta, prima care e scoasă din ecuaţie e partea de „adult sănătos”, ea trece în umbră. Atunci, una din celelalte părţi preiau scena, controlul. Deci primul lucru pe care trebuie să-l facem e să ne dăm seama de acest lucru. Dacă ne simţim copleşiţi emoţional, neputincioşi, e pentru că partea noastră de „copil” a preluat controlul. Dacă ne trezim în miezul nopţii, ne dăm seama că nu am făcut ce trebuia să facem, sau suntem foarte critici cu noi, de exemplu avem o voce care ne „spune”: „acum ai timp, nu mai faci naveta, de ce nu faci ceea ce ţi-ai propus etc”, atunci trebuie să ştim că partea noastră critică a preluat controlul. Atunci e nevoie să lăsăm partea adultă să revină în control, accesând de exemplu o informaţie corectă, din surse verificate etc.

Un alt lucru care ajută şi în general e legat de raportul social. Tocmai, această distanţare socială face să fie şi mai greu faptul că nu mai avem acces la relaţiile noastre, cum ar fi prietenii. Şi atunci trebuie să facem ceva activ pentru a ne reconecta la aceste persoane importante pentru noi. Dar platformele prin care ne conectăm online sunt un surogat, de aceea e important să găsim alternative la comunicarea „faţă în faţă”, de exemplu să pornim un apel video şi să facem cea ce făceam înainte, să mergem prin casă, să gătim.

Legat de sănătate: să ne dăm seama ce putem face şi ce depinde de noi, şi ce nu. Dacă punem pe o listă lucrurile care depind de noi, şi pe alta cele care nu depind de noi, să ne concentrăm pe ce putem controla. E un lucru care ne ajută să rămânem sănătoşi la minte!

Un alt lucru important e să fii blând cu tine însuţi, „be kind to yourself”. De exemplu, sunt şi cei care descoperă beneficii în carantină, dar le e frică să o spună, pentru că văd pe alţii care suferă. Orice ar fi, e in regulă. Oameni diferiţi reacţioneză diferit.

Mulţi dintre noi şi-au schimbat modul de lucru. La calculator, de acasă, în smart working. Ne va schimba carantina modul de a „merge la job”?

Unii speră că da, alţii că nu. Depinde mult de strategiile pe care le găseam înainte ca să menţinem un echilibru între viaţa privată şi cea profesională. De exemplu, a propos de graniţe, care dispar aproape când se lucrează de acasă. Dar sunt şi cei care îşi doresc ca să existe o separare strictă. Deci ei trebuie să găsească o variantă pentru a obţine o segmentară clară. De exemplu, trebuie să aleagă o oră, un interval în care să se decupleze, sau să găsească un loc din casă în care să lucreze şi să fie mereu acelaşi.

Cum vom ieşi din pandemie? Vom fi mai buni, mai responsabili ca indivizi?

Nu ştiu cum vom ieşi, dar ce pot spune e că vom ieşi schimbaţi. Se va schimba de exemplu modul în care vom călători. Sper doar să ieşim ţinând minte lucrurile pe care le-am învăţat că sunt importante pentru noi. Să ne amintim cât de importanţi suntem unii pentru alţii de exemplu. 

Pe de altă parte ştiu că mintea noastră vrea să uite, pentru că uită, are nevoie de uitare pentru a-şi continua viaţa. 

Dar un lucru ştim din trecutul nostru, din istoria omenirii: e că suntem adaptabili. Ceea ce îmi doresc e să învăţăm din experienţa avută, pentru a putea reacţiona mai bine când vom avea de-a face din nou cu asemenea situaţii.

Interviu realizat de Miruna Cajvaneanu, Roma, 1 mai 2020

Irina SUBREDU a absolvit  Facultatea de Psihologie la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, are un master de Psihoterapie (UAIC); specializări: psihoterapie - psihodramă; terapie cognitiv-comportamentală la IFTECC Iași, schema therapy (terapie centrată pe scheme cognitive) - la AHPCC București, afiliere la International Society of Schema Therapy (ISST) 

Formare în domeniul educație / training, sănătate emoțională și stare de bine cu participare la seminarii în Finlanda, Cipru, Portugalia, Spania, Suedia și UK.

Din 2011 organizeaza programe de training open pe teme de soft-skills, career development și emotional management. În 2014 - 2018 a pus bazele serviciilor de consiliere psihologică pentru studenți la UAIC Iași (Centrul de Consiliere Educațională, Psihologică și pentru Persoane cu cerințe speciale - CEPP).

Din 2017 lucreaza  împreună cu responsabili HR / learning & development ale câtorva companii din Iași la dezvoltarea unor programe de soft skills pentru angajați.

VIDEO/ 4 mai, ce se poate face de azi în Italia

Prima zi din "etapa a doua", de relaxare a măsurilor restrictive. Italia iese treptat din carantină.

Am ieşit şi noi din casă pentru o plimbare în parc, pentru prima oară după 60 de zile.

Am servit o cafea "la pachet". Am cumpărat două "cornetti" / croissant, tot "la pachet".

Deci, ce se poate face de azi în Italia şi ce am putut face şi noi: -s-au deschis parcurile: deci se poate face sport sau o plimbare, singuri sau cu membri ai familiei care locuiesc la acelaşi domiciliu, cu respectarea distanţei de siguranţă; accesul în parcuri este permis pentru un număr limitat de persoane, fără a crea aglomeraţie. Interzise: aglomeraţia, picnicurile, sporturile de grup, folosirea parcurilor de joacă. - baruri, restaurante etc sunt deschise doar cu posibilitatea "take away" si respectarea regulilor sanitare stricte - la Roma se reia programul normal de transport public, cu respectarea unor reguli stricte (distanţă, număr maxim de persoane pe vagon/ autobuz, măşti obligatorii)

Un material realizat de Miruna Cajvaneanu (Roma, 04/05/2020)

VIDEO/ Gestionarea crizei coronavirus: Italia vs Germania, interviu cu prof. Andrea de Petris

Germania a reușit să gestioneze mai bine criza "coronavirus", din punct de vedere sanitar, politic, administrativ juridic? Cum s-au schimbat relațiile dintre cele două țări în timpul pandemiei? Care sunt principalele curente ale opiniei publice italiene cu privire la Germania? Libertate de mișcare vs. dreptul la sănătate, guvernarea prin decrete ale premierului italian (aşa numite DPCM), ce părere au constituționaliştii?


Am discutat despre aceste subiecte cu prof. Univ. Andrea de Petris, director științific la Center for European Studies Italia, cercetător în Drept constituțional, Universitatea Giustino Fortunato - Benevento, fost cercetător în drept public comparat, la Universitatea LUISS - G. Carli, Facultate de drept, profesor de introducere în Dreptul italian la Heinrich Heine Universität din Düsseldorf și membru in conducerea asociației ADIT, care reunește foşti bursieri ai guvernului german.


Mulți în Italia se întreabă: cum a reuşit Germania să gestioneze criza coronavirusului din punct de vedere sanitari, politic, juridic?

Să începem cu un fapt clar: situația în care s-a regăsit la început Germania (şi în care se găseşte chiar şi acum) este diferită. Pornind de la numărul de paturi de terapie intensivă, care era deja mult mai mare în Germania la începutul epidemiei și a crescut ulterior. Au existat apoi și alte aspecte: Germania este singura țară din Uniunea Europeană care are o lege specifică care prevede o situație precum cea a unei epidemii, cadrul legal care lipsește din Italia sau din alte țări.

În Italia nu există un instrument de reglementare care să facă referire la o stare de urgență sanitară, avem articolul 78 care vorbește despre o intervenție în caz de război sau 77 cu posibilitatea de utilizare a decretelor de lege.

Și apoi mai sunt și alți factori structurali. În Germania, de exemplu, o bună parte a populației în vârstă, care în Italia a fost printre cele mai afectate, locuiește în unități de îngrijire privată, nu în familie, unde acest grup este mai vulnerabil și expus la răspândirea infecției.

Inițial, Germania părea să dorească adoptarea unei linii mai ușoare de intervenții. În schimb au decis să intervină mai puternic în landurile cu o rată a infecţiei mai mare, iar diferenţa s-a văzut.


S-a spus că Germania ar avea parametri diferiți pentru a identifica unele categorii sau situaţii cum ar fi decesele sau numărul de infecţii. E adevărat?

Nu este foarte clar, de fapt. Există versiuni contradictorii. Am încercat, de asemenea, să întreb personalul medical german direct, iar informațiile au fost diferite și în funcție de momentul în care au fost solicitate. Nu este ușor de dat un răspuns clar. Astăzi, evaluarea cazurilor este mai specifică și mai amplă. Și apoi, un alt lucru pe care Germania a început să-l facă înaintea noastră și mai pe larg a fost numărul de teste; Italia a accelerat apoi la teste, dar este un fenomen recent. La început, chiar dacă în Italia criza a început mai devreme, nu au fost demarate imediat numeroase operaţiuni de testare, ceea ce a făcut dificilă obţinerea uni imagini generale a bolii.

În ultimele săptămâni, Germania a fost invinovăţită de către unii politicieni şi parte din opinia publică din peninsulă, în mod deschis că a "blocat" ajutoarele cerute de Italia  în timpul summiturilor europene. Sunt acuzaţii fondate?

Trebuie să clarificăm despre ce ajutor este vorba. Dacă vorbim despre programe europene, asupra cărora Germania s-ar fi opus cu un fel de veto, (deci contra unor împrumuturi necondiţionate către Italia), cu siguranță, nu a fost singura țară care a avut această poziţie. Există și alte state care consideră că programul de ajutor economic pentru statele membre UE trebuie să fie supus condiționărilor. Pe lângă Germania, există țări precum Olanda, Austria, Finlanda.

Dar, mi se pare că din ultimele săptămâni Germania a adoptat o poziție mult mai deschisă în ceea ce privește ajutoarele, poate pentru că s-a realizat că este nevoie de sprijin nu numai în timpul pandemiei, ci și după aceea, în refacerea economică a unor ţări precum Italia, Spania etc. Dacă ar exista această percepție, se datorează faptului că provenea și din anumite cercuri politice, deci nu aș face din ea o poziție unică referitoare la toată Germania.

Putem spune că există acum convingerea că suntem în aceeași barcă? Îmi amintesc că au fost și manifestații la Berlin iniţiate de unii parlamentarii germani, în sprijinul Italiei. .

Da, au existat declarații de poziție ale politicienilor SD, ai Verzilor, au existat iniţiative editoriale, luări de poziţie ale unor jurnaliștilor, care au subliniat tocmai acest lucru: necesitatea de a vedea criza ca un fenomen general care afectează toate țările.

Ca element suplimentar pentru a înțelege pozițiile oarecum rigide ale unor oficiali guvernamentali, trebuie spus că o poziţie mai rigidă cu privire la ajutoare depinde şi de factorul electoral.  În septembrie anul viitor se va vota pentru reînnoirea parlamentului, astfel încât tema poate să devină o problemă sensibilă pentru cei care adoptă o linie mai prudentă.

Aşa cum spuneam, acum tendinţa generală nu e una de rigiditate. Consiliul European a încredințat Comisiei sarcina de a decide cum să organizeze modalitățile de ajutor economic: este un indiciu că chiar și la Berlin s-a convenit că Europa ar trebui să decidă și să gestionează direct dezbaterea.

Această deschidere către sprijin nu pare să fie percepută de opinia publică italiană. Pe social media există un curent împotriva Germaniei şi în același timp circulă „meme-uri” cu China sau Rusia ajutând Italia. Colegul german Udo Gϋmpel a povestit modul în care regiunea Lombardiei a mulțumit public Chinei și Rusiei, „uitând” ajutorul care a venit din partea Germania, inclusiv transferul unor pacienţi din Lombardia, pentru a fi trataţi în Germania. Există o diferență între opinia publică și realitate?

Opinia publică italiană îşi ia informații din diverse surse. Evident, există surse mai credibile și mai puțin credibile. Una dintre probleme este că în Italia, sursele mai puţin credibile și, din păcate, multe din social media, devin singurul mijloc de informare pentru mulți. Aceasta este o problemă pe care nu o avem doar pe tema coronavirusului sau a relațiilor cu Germania, dar, mai mult sau mai puțin, pe orice subiect.

Nu este un mister faptul că în Italia există politicieni care cred că ieșirea Italiei din euro sau chiar din la Uniunea Europeană este cea mai bună strategie pentru a răspunde nu numai la criza coronavirusului, ci la situația socială economic în general.

Evident, Germania este, prin urmare, identificată ca un instrument de interferență al UE care împiedică alegerile care ar trebui să fie făcute din punct de vedere economic, structural și așa mai departe.

Atacând Germania găsesc un mod de a limita legitimitatea Uniunii Europene și de a convinge opinia publică că, fără moneda unică, revenirea la lira sau ieşirea din UE, crizele pot fi mai bine gestionate, cum ar fi de exemplu, criza migranţilor.

Faptul de a nu menționa Germania, prin anumite cercuri sau surse de așa-numite „informații”, nu face decât a întări această narativă.  Scopul este de a transmite mesajul că alte țări ajută, iar Germania sau UE ar trebui să rămână în poziția percepută drept „negativă”. Iată de ce există această "omisiune".

Zilele trecute au existat ştiri diferite despre Germania și numărul infecțiilor. Pe de o parte, am avut surse autoritare care au spus că numărul de infecții a crescut în urma relaxării măsurilor, apoi a existat o verificare a datelor care afirma contrariul, unde este adevărul?

Vorbim de duminică / luni cu agenții de presă care anunțau această creștere. Vorbind cu surse directe, de asemenea, din Germania, am aflat că a existat o creștere a cazurilor de infecție, a crescut celebrul indice R0, care de fapt în Germania nu mai este folosită exclusiv. Acum există un indice "RT", care ar trebui să fie mai precis în ceea ce privește măsura epidemiei.

Acest R0 a ajuns la 0,7 apoi a ajuns la 1 și apoi a coborât după o zi la 0,9. Deducția că ar fi un efect al relaxării măsurilor este greşită, nu poţi vedea acest efect decât după mai multe zile. E mai degrabă efectul legat de o mai mare circulaţie a persoanelor de Paşti, când în Germania au fost zile însorite.
Germania a adoptat oricum măsuri mai blânde.

Știrea de ieri este însă că guvernul german intenționează să amâne cu o săptămână deschiderea unor noi activităţi, a anumitor măsuri, ca urmare a acestei creșteri a cazurilor.

Așadar, știrile despre infecții nu au fost foarte bine relatate de către presa din Italia.

La nivel european, se pare că toate ţările sunt pe cont propriu și că toată lumea se uită spre Italia, pentru a înțelege că revenirea la normalitate funcționează sau nu. Este adevărat că alte guverne au cerut premierului schiţa de decret lege cu privire la etapa a doua, așa cum a spus Conte în timpul ultimei sale intervenții la TV?

Sincer nu am niciun feedback în acest sens, nu ştiu ce să spun. Am luat act și cred că guvernul are  sursele sale pentru a afirma acest lucru. Există o atenție nu numai către Italia; toate țările caută să înțeleagă dacă există strategii utile pentru țara lor.

Cu toate acestea, se ține seama de faptul că fiecare stat are o structură socială, economică și de sănătate diferită. Prin urmare, este de neconceput să ne imaginăm că poate fi copiat un plan fără a ține cont de diferențele existene. În caz contrar, există riscuri mari.

Dvs sunteţi un constituţionalist. Astăzi există un echilibru precar între dreptul la sănătate și libertatea de mișcare, de exprimare. Există o diferență între cele două țări? Sunt germanii „mai disciplinați”, iar pe de altă parte, printr-o relaxare a măsurilor, italienii ar profita pentru a ieşi din case, fără a respecta toate restricţiile?

Este important să subliniem că avem de-a face cu numere diferite: numărul de infecții, persoanele decedate, persoanele internate în terapie intensivă, cu situații foarte variate din punct de vedere geografic.

Poate că acest lucru justifică unele măsuri mai stricte într-o țară decât în ​​alta. Germania, cum am spus, este poate singura țară din UE care are o lege specifică în caz de epidemii, care într-un fel reprezintă un cadru în care instituțiile pot acţiona.

În al doilea rând, există dorința de colaborare între guvernul federal și landuri, există, de asemenea, competențe precise de reglementare încredințate landului. În Germania nu a existat acel conflict între regiuni și guvernul central ca în Italia, un conflict care, de altfel, mi se pare în creștere.

Problema de reglementare a provocat o dezbatere mare: dacă soluţiile găsite pentru a gestiona situaţia sunt conforme cu Constituția. Există diverse opinii. Mi se pare că pot spune că prima fază de urgență, la sfârșitul lunii ianuarie, când am avut o situație din ce în ce mai dificilă, obiectivă, de gestionare a crizei, a existat un consens asupra modului în care guvernul a intervenit prin decretele premierului. Acum însă, din ce în ce mai des, se critică guvernarea prin DPCM.

Deci în faza inițială a situației de urgență, când nimeni în lume nu era pregătit pentru acest tip de situație, o intervenție rapidă a fost  acceptată. Camerele au reușit să convertească primul DPCM, dar apoi a fost dificil, şi din punct de vedere logistic, de e întruni Parlamentul conform procedurilor standard.

Acum, în faza a doua, cu situația de urgență depăşită, este de dorit să revenim treptat la utilizarea decretelor ulterior convertite în lege de către Camere, pentru a readuce totul la o situație de echilibru.

În ceea ce privește echilibrul dintre libertatea de mișcare și dreptul la sănătate, art. 16 se referă la limitarea libertății de mișcare din motive de urgență și situația pandemică se încadrează pe deplin în definiţie, de aceea nu există nicio încălcare a normelor constituționale în acest sens.

Revin însă la a sublinia că folosirea decretelor emanate de premier (DPCM) ar trebui remediată, pentru a evita instalarea unei tensiuni de reglementare.

Dacă ați putea alege, unde aţi petrece carantina: în Germania sau Italia?

În Germania nu avem o situație egală peste tot, fiecare land e diferit: de exemplu în Bavaria există restricții puternice, școlile sunt închise etc.

Aspectul central este că aș fi mai interesat să înțeleg modul în care guvernele se gândesc la ce intervenţii să apeleze pentru a ajunge la o normalitate treptată, ceea ce oricum nu va fi realizat rapid. Asa ca ma intereseaza programarea, planificarea liniilor de intervenţie, de aici pe termen lung.
Trebuie menționat că Germania s-a gândit la o trecere treptată de la faza 1 la faza a doua, bazată pe evoluția epidemiei, de asemenea, cu posibilitatea de a reveni asupra deciziilor.

Măsurile de redeschidere treptată, diferențiate la nivel teritorial, ar trebui evaluate, pentru a nu începe totul, în același mod, pe întreg teritoriul național. În același timp, este nevoie de un centru naţional de control. Dar dacă toate regiunile se gândesc să decidă pe cont propriu, probabil că nu vom ieși din această situație atât de ușor.

Deci este nevoie de recunoașterea rolului central al executivului. Guvernul a fost plasat acolo pentru a gestiona țara, apoi va fi supus judecății electoratului în funcție de activitatea sa. Guvernul își asumă astfel responsabilitatea pentru deciziile luate.

Diferența evidentă este că în Germania nimeni nu pune guvernul, nici cel central, nici al landurilor, sub atac politic. Este clar că în acest moment este primordial să se dispună măsurile necesare, iar pentru a sancționa deciziile greșite, vor exista momente și modalități potrivite. În cele din urmă, dacă există măsuri neconstituţionale, avem toate instrumentele necesare pentru a verifica neconstituționalitatea și a acționa pentru a restabili echilibrul instituțional.

Interviu realizat de Miruna Cajvaneanu, Roma 30.04.2020

Roma se pregăteşte de relaxarea restricţiilor: vor fi construite 150 km de trasee pentru biciclete

(RoZoom Press) Primăria Romei a anunţat că va începe construcţia a 150 de km de piste temporanee pentru biciclete, în contextul intrării în etapa a doua a crizei de coronavirus, etapă care echivalează cu o relaxare a măsurilor restrictive.  Scopul este crearea unei rețele interconectate și integrate cu transportul în comun

Consiliul municipal a aprobat astfel un plan extraordinar de suplimentare a traseelor pentru biciclete pe anumite artere şi itinerarii considerate "strategice". Astfel, se doreşte încurajarea unei mobilităţi active, reducând presiunea asupra transportului public sau utilizarea de maşini personale.

Biroul de presă al Primăriei a anunţat că vor fi folosite resurse financiare deja disponibile în buget, iar şantierele vor fi deschise în următoarele zile. Pistele vor putea fi utilizate atât de biciclete, cât şi de trotinete electronice de ultimă generaţie, utile mai ales pentru că Roma are colinele ei specifice.

„Îmbunătățind mobilitatea activă, pe bicicletă sau cea pietonală, vom putea limita utilizarea autovehiculelor și vom ușura povara asupra transportului public. Este un plan pe care îl vom implementa în conformitate cu celelalte măsuri preconizate pentru a asigura respectarea normelor anti Covid, cum ar fi distanțarea socială”, a declarat primarul Virginia Raggi.